Oaia: Simbol și semnificație

 Oaia și berbecul sunt într-o opoziție simbolică, asemeni vacii și bivolului, caprei și țapului. Tradițional, oaia a fost văzută ca un animal lipsit de apărare, chiar prost, predispus să cadă pradă lupului. Berbecul, pe de altă parte, este un simbol al puterii, vitalității și hotărârii de necutremurat. 

Oaia, unul din primele animale domestice, trebuia să fie vegheată de păstori. A ajuns să simbolizeze vulnerabilitatea în fața oricărui prădător. Ingenuitatea sa a făcut-o să se rătăcească cu ușurință, iar W. H. Hohberg a prezentat-o ca pe un paroh pios ascultând predica lupului: "Simplitatea  face să fim rapid o victimă a înșelăciunii./ Precum oaia da ascultare predicii viclene a unui lup,/ Diavolul, când vorbește, își asumă stilul unui înger. / Și, totuși, fiecare cuvânt al său nu este decât travestire lipsită de dumnezeire" (1675).           

                                      

În simbolismul mielului, inocența este și mai accentuată. Există, totuși, multe descrieri ale triumfului final al mielului împotriva diavolului. 

Este răspândită imaginea simbolică a unui cioban cu oi și miei, având grijă de turmă sa și protejând-o față de inamici. Turma reprezintă adepții supuși unui lider spiritual. Imaginea a fost una evidentă pentru oamenii nomazi, precum evreii din timpurile străvechi, în care creșterea și întreținerea animalelor au avut un rol major. 

Tânărul David și-a aparat turma față de leu și urs. Dumnezeul Israelului a fost numit păstorul oamenilor Săi (Psalmii 23:1). Mai târziu, Hristos s-a referit la El Însuși ca "Păstorul cel Bun" (Ioan 10:11), un motiv familiar în arta plastică creștină, dar unul care apare și în contexte necreștine (de exemplu, Hermes Criophorus): păstorul, ducând pe umerii săi un miel care i-a fost dat în grijă, simbolizează îngrijirea celor neajutorați.

Potrivit Evangheliilor, nașterea lui Hristos în Betleem a fost anunțată unor păstori. Printre atribute obișnuite ale păstorilor este toiagul încovoiat, după care a fost modelată carja episcopală (frecvent împodobită cu sculpturi în fildeș).

Tânăra Ioana d'Arc este frecvent înfățișată având grijă de oile sale înainte de a fi chemată de vocile îngerilor. "Romanele pastorale" din perioada barocă și de după aceea sentimentalizau presupusă viață idilică a păstorilor, fiind scrise de orășeni care nu aveau habar de rigorile și greutățile acesteia. 

Mielul în simbolurile şi superstiţiile lumii