14 noiembrie: Sfântul Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului

 Prăznuit pe 14 noiembrie,  Sfântul Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, s-a născut în anul 1296 la Constantinopol. Tatăl său ajunsese un demnitar înalt la curtea împăratului Andronicus II Paleologos (1282-1328), dar a murit curând, așa că însuși Andronicus s-a ocupat de creșterea și educarea băiatului. Înzestrat cu mari abilități și o mare sârguință, Grigorie a stăpânit deplin toate subiectele studiilor sale. Împăratul a sperat că tânărul se va devota muncii guvernamentale. 

Însă, Grigorie, la numai 21 de ani, s-a retras la Muntele Athos în anul 1316 sau 1318, și a devenit novice în mănăstirea Vatopedis, sub călăuzirea Sfântului Nicodim de la Vartopedis (11 iulie). Aici a fost călugărit și s-a îndreptat spre calea ascetismului un an mai târziu. Într-o viziune, i s-a arătat Sfântul Evanghelist Ioan Teologul, și i-a promis protecția sa spirituală. Mama și surorile Sfântului Grigorie au devenit și ele călugărițe. 

                                       

După decesul Sfântului Nicodim, Sfântul Grigorie și-a petrecut opt ani de străduințe spirituale sub îndrumarea Sfântului părinte Nichifor și, după moartea acestuia, s-a transferat la lavra Sfântului Atanasie (5 iulie). Aici a slujit în trapeză și, apoi, a ajuns să fie cântăreț bisericesc. Dar, după trei ani, s-a mutat în micul schit Glossia, lucrând pentru o sporită împlinire spirituală.  Conducătorul acestei mănăstiri a început să-l învețe pe tânăr metoda rugăciunii neîncetate și activități mentale care fuseseră cultivate de monahi începând cu marii asceți din deșert din secolul al IV-lea: Evagrius Pontikos și Sfântul Macarie din Egipt (19 ianuarie). 

După aceștia, Sfântul Simion Noul Teolog (10 martie) a furnizat instrucțiuni detaliate în activitatea mentală pentru cei care se rugau într-o manieră exterioară, pe care asceții de la Athos le-au pus în practică. Folosirea experimentată a rugăciunii mentale (sau rugăciunea din inimă), necesitând singurătate și liniște, este numită isihasm (din grecescul "hesychia", însemnând calm, tăcere), iar cei care o practicau au fost numiți "isihaști". 

În perioada șederii la Glossia, viitorul ierarh a devenit deplin infuzat de spiritul isihasmului și l-a adoptat ca parte esențială a traiului său. În anul 1326, din cauza amenințării invaziilor turcești, el și frații săi s-au retras la Tesalonic, unde Sfântul Grigorie a fost hirotonisit în Sfânta preoție. 

Sfântul Grigorie și-a împletit îndatoririle preoțești cu viața de pustnic. Cinci zile ale săptămânii rămânea în tăcere și rugăciune, și numai sâmbăta și duminica ieșea pentru a-și întâlni oamenii, îndeplinind slujbele divine și propăvăduind. Pentru cei prezenți în biserică, învățătura sa evoca adeseori atât tandrețe, cât și înlăcrimare. După ce s-a întors dintr-o vizită la Constantinopol, a găsit un loc potrivit traiului solitar în regiunea Bereia, din apropiere de Salonic. Curând, s-a adunat aici o mică comunitate de călugări, pe care a călăuzit-o cinci ani. 

În anul 1331, Sfântul s-a retras pe Muntele Athos și a trăit în solitudine la schitul Sfântului Sava, din apropierea lavrei Sfântului Atanasie. În anul 1.333 a ost numit egumen al mănăstirii Esphigmenou, din partea de nord a Sfântului Munte. În 1.336 a revenit la schitul Sfântului Sava, unde s-a dedicat lucrărilor teologice  până la finele vieții sale. 

Evenimente care au avut loc în anii 1.330 în viața bisericii orientale l-au amplasat pe Sfântul Grigorie printre cei mai semnificativi apologeți ai ortodoxiei și i-au adus un mare renume ca învățător al isihasmului. 

În preajma anului 1330, învățatul călugăr Varlam a sosit la Constantinopol din Calabria, Italia. El era autorul de tratate despre logică și astronomie, un orator excelent, așa că a primit un post universitar în capitală, și a început să expună lucrările Sfântului Dionisie Aeropagitul (3 octombrie), a cărui teologie apofatică ("negativă", în contrast cu "katafatică") a fost apreciată în egală măsură în bisericile orientale și occidentale. Curând, Varlam a călătorit la Muntele Athos, unde a devenit famliarizat cu viața spirituală a isihaștilor. Spunând că era imposibil să se cunoască esența lui Dumnezeu, el a declarat rugăciunea mentală ca o eroare eretică. Mergând de la Muntele Athos la Tesalonic, de acolo la Constantinopol și, apoi, din nou la Tesalonic, Varlam a intrat în dispute cu călugării și a încercat să demonstreze natura creată, materială a luminii de la Tabor (de la Schimbarea la Față). A ridiculizat învățăturile călugărilor despre metodele de rugăciune și despre lumina necreată văzută de isihaști. 

La cererea călugărilor de la Athos, Sfântul Grigorie i-a replicat mai întâi lui Varlam cu admonestări verbale. Însă, văzând inutilitatea acestora, a pus în scris argumentele sale teologice. Astfel, a apărut lucrarea sa "Triade în apărarea Sfinților isihaști' (1338). Către anul 1340, asceții de la Athos, cu sprijinul Sfântului, au compilat un răspuns general față de atacurile lui Varlam. La Sinodul de la Constantinopol din 1341, în biserica Hagia Sofia, Sfântul Grigorie Palama a avut cu Varlam o dezbatere focalizandu-se pe lumina de la Muntele Tabor. Pe 27 mai 1341, Sinodul a acceptat poziția Sfântului Grigorie Palama, aceea că Dumnezeu, de neapropiat în Esența Lui, se revelează pe Sine Însuși prin energiile Sale, care sunt direcționate către lume și pot fi percepute, asemeni luminii de la Tabor, dar care nu este nici materială, nici creată. Învățăturile lui Varlam au fost condamnate ca erezie, iar acesta a fost anatemizat și a fugit în Calabria. 

Însă disputele dintre adepții lui Grigorie Palama și cei ai lui Varlam au fost departe de a fi finalizate. Printre cei din urmă au fost discipolul lui Varlam, călugărul bulgar Achindinie și patriarhul Ioan XIV Kalekos (1341-1347); împăratul Andronicus III Paleologos (1328-1341) a fost și el înclinat către opinia lor. Achindinie, al cărui nume semnifică "cel care nu face rău", a făcut, de fapt, rău prin învățătura să. El a scris o serie de texte în care i-a declarat vinovați pe călugării atonți și pe Sfântul Grigorie de provocarea tulburărilor din biserică. În schimb, Sfântul a scris o respingere detaliată a erorilor lui Achindinie. Patriarhul l-a sprijinit pe bulgar și l-a numit pe Sfântul Grigorie cauza dezordinii din biserică, întemnințându-l pentru patru ani. În anul 1347, când Ioan al XIV-lea a fost înlocuit pe tronul patriarhal de Isidor (1347-1349), Sfântul Grigorie Palama a fost eliberat și numit arhiepicop al Tesalonicului. 

13 noiembrie: Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului

În 1351, Sinodul de la Blachernae a susținut solemn învățăturile sale. Într-una din călătoriile sale la Constantinopol, corabia Sfântului Grigorie a căzut în mâinile turcilor. Chiar și în captivitate, Sfântul a propăvăduit prizonierilor creștini și chiar temnicerilor musulmani. Cei din urmă au fost uluiți de înțelepciunea cuvintelor sale. Unii dintre musulmani nu au mai fost în stare să îndure asta, așa că l-au bătut și chiar l-ar fi omorât dacă nu se așteptau să obțină o răscumpărare pentru el. După un an, Sfântul Grigorie a fost răscumpărat și a revenit la Tesalonic. 

Sfântul Grigorie a făcut multe minuni în cei trei ani dinaintea morții sale. În ajunul odihnei sale, Sfântul Ioan Gură de Aur i-a apărut într-o viziune. Cu cuvintele "Spre înălțimi, spre înălțimi!", Sfântul Grigorie Palama s-a dus la Domnul pe 14 noiembrie 1359. În anul 1368 a fost canonizat de Sinodul de la Constantinopol de sub conducerea patriarhului Filotei (1354-1355, 1364-1376), care a scris despre Viața și Serviciile Sfântului. 

14 noiembrie: Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei 12 Apostoli