25 noiembrie: Sfântul Mare Mucenic Mercurie

 Prăznuit pe 25 noiembrie, Sfântul Mare Mucenic Mercurie, de descendență scită, a fost soldat în armata romană. Păcătoșîi împărați Decius (249-251) și Valerian (253-259) au emis un decret ordonând tuturor cetățenilor romani să venereze zeii păgâni și condamnând creștinii la tortură și moarte dacă nu se supuneau acestei legi. 

În acea vreme, barbarii au atacat imperiul roman, și DEcius a plecat într-o campanie cu o mare armată contra lor. Într-una din bătălii, lui Mercurie i-a apărut un înger al Domnului sub forma unui nobil care i-a dat o sabie, spunându-i, "Nu te teme, Mercurie. Îndreaptă-te cu bravură împotriva dușmanului și, când ești victorios, nu-l uita pe Domnul, Dumnezeul tău". Cu această sabie, Sfântul luptător a secerat numeroși barbari. De asemeni, l-a omorât pe regele lor, câștigând victoria pentru romani. Recunoscător, Decius l-a răsplătit pe Sfântul Mercurie pentru vitejia sa și l-a numit comandant al întregii armate.   

 

Îngerul Domnului i-a apărut iarăși Sfântului războinic, care primise onoruri și bogății, și i-a amintit Cine ii dăduse victoria. Totodată, i-a zis generalului Mercurie că va suferi pentru Hristos și va primi o cunună a victoriei în Împărăția Cerească. Mercurie și-a adus amnite că tatăl său, Gordian, fusese adept al credinței creștine. Deși Sfântul fusese botezat, nu-și devotase viața lui Dumnezeu precum făcuseră tatăl și bunicul său. Astfel, plagea și se lamenta când a fost chemat înaintea împăratului. 

Decius l-a consultat pe Mercurie în chestiuni de stat și, apoi, i-a sugerat ca ei să ofere sacrificii în templul lui Artemis. Nevrând să facă asta, Sfântul s-a întors la casa sa. A fost denunțat ca fiind creștin de un nobil pe nume Catul. Împăratului nu i-a venit să dea crezare acestui lucru până l-a chestionat el însuși pe Sfânt. Declarând deschis că este creștin, Mercurie și-a aruncat centura și mantia imperială la picioarele împăratului, și a respins toate onorurile pe care le primise. În închisoare, Sfântului Mercurie i s-a înfățișat din nou îngerul Domnului, încurajându-l să îndure orice suferință pentru Hristos. 

Sfântul mucenic a fost legat între patru stâlpi și s-a aprins un foc sub el. I s-a tăiat trupul cu cuțite și din rănile sale a curs atâta sânge încât a stins focul. Când a fost dus iarăși la temniță, aproape mort din cauza chinurilor sale, Sfântul Mercurie a fost vindecat de Domnul, demonstrând marea Sa putere asupra păgânilor păcătoși. Condamnat la moarte, Sfântul a fost găsit vrednic să aibă o viziune a Domnului, care I-a făgăduit o rapidă eliberare din suferințele sale. Marele Mucenic Mercurie a fost decapitat la Capadocia. Sfântul său trup a emanaat un parfum de smirnă și tămâie. La mormântul lui au fost vindecați mulți bolnavi. 

Chiar și după moartea sa, războinicul lui Hristos și-a îndeplinit sarcina militară pentru binele bisericii timpurii. Sfântul Vasile cel Mare (1 ianuarie) s-a rugat odată înaintea unei icoane a Maicii Domnului în care Sfântul Mercurie era înfățișat ca un soldat ținând o suliță. El s-a rugat lui Dumnezeu să nu-i permită împăratului Iulian Apostatul (361-363) să se întoarcă din războiul său contra persanilor pentru a nu-și relua opresiunile împotriva creștinilor. Imaginea Sfântului Mare Mucenic Mercurie, pictată pe icoană lângă imaginea Maicii Domnului, a devenit invizibilă. A reapărut mai târziu, cu o sulița însângerată. 

24 noiembrie: Sfântul Sfințit Petru, Episcopul Alexandriei

Chiar atunci, Iulian Apostatul a fost lovit de sulița unui soldat necunoscut, care a dispărut imediat. Rănit mortal, Iulian a strigat, "Ai câștigat, o, Galileanule!" Sfânta Maică a Domnului, prin rugăciunile Sfântului Vasile, îl trimisese pe Sfântul Mercurie să apere creștinii de Iulian Apostatul. 

25 noiembrie: Sfânta Mare Muceniță Ecaterina