13 decembrie: Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei

 Pe 13 decembrie este sărbătorit marele poet de limba română și ierarh al bisericii ortodoxe, Sfântul Dosoftei al Moldovei. Sfântul Dosoftei a fost un învățat erudit, care a tradus numeroase texte grecești liturgice în limba slavonă și cea română. De asemeni, a fost un dedicat arhiepiscop. 

Totuși, din cauza climatului politic al vremii (războaiele neîncetate purtate de turci în Europa de Est, pe de o parte, și mașinațiile și intervențiile catolice, pe de altă parte), Sfântul Dosoftei a fost printre cei persecutați. Din pricina ortodoxiei sale de neclintit și a criticilor sale aduse conducătorilor lumești și-a sfârșit viața, asemeni Sfântului Ioan Gură de Aur, în exil.                         

Dosoftei s-a născut ca Dimitrie Barilă pe 26 octombrie 1624, la Suceava, avându-i ca părinți pe Leontie și Misira Barilă. A fost numit după Sfântul Dimitrie de Tesalonic din secolul al IV-lea, în a cărui zi de sărbătoare s-a născut.

Părinții lui au fost creștini ortodocși și l-au iubit pe Hristos și biserica Sa pe cât de mult au putut. Aceștia au avut mare grijă de educația sa, așa că tânărul Dimitrie s-a remarcat prin iuțeala minții, atitudinea sa umilă, serioasă și talentul său de deprindere a limbilor străine, astfel încât ,la maturitate, cunoștea pe lângă româna nativă, limba greacă, cea slavonă, limba poloneză și cea ruteană. A studiat la mănăstirea Trei Ierarhi din Iași și, apoi, la mănăstirea Peșterilor din Kiev. La vârsta de 25 de ani a părăsit lumea și s-a călugărit, primind numele monahal de Dosoftei. 

Noul călugăr Dosoftei a fost un ucenic extrem de devotat. Pe lângă limbile străine, i-a plăcut să studieze științele naturale și filosofia, dar a fost atras cel mai mult de scrierile Sfinților Părinți ai bisericii ortodoxe, a Scripturilor și Psalmilor. Ca și călugăr la mănăstirea Probata, a învățat și a practicat disciplinele ascetice ale rugăciunii, postirii și supunerii față de stareț. Prin îndreptarea către Hristos, a progresat în iubire și înțelepciune și, curând, a devenit un mentor, un educator și părinte spiritual al altor călugări. 

A avansat atât în cunoaștere, cât și în virtute, și a fost ales de Dumnezeu să îndeplinească sarcina de arhipastor. În 1658, la vârsta de 34 de ani, a fost uns ca episcop de Huși și, după un an, a fost transferat la Roman. 13 ani mai târziu, în 1671, Sfântul Dosoftei a fost ales mitropolit al Moldovei. Înțelepciunea și bunătatea sa au fost legendare și au uimit pe oricine. Cronicarul Ion Neculce a scris despre el.

Sfântul Dosoftei a trăit în timpuri foarte tulburi, când Moldova a fost supusă invaziilor, în special de către turci. Totuși, în ciuda încercărilor și nenorocirilor, Dosoftei a creat unele din cea mai semnificative lucrări, traduceri de texte liturgice scriptorale, hagiografice și patristice în limba română. A scris o recenzie a Vechiului Testament grecesc în română, care a rămas în uz multe secole după aceea. Faptul că a fost în stare să facă asta, precum și că a avut grijă de refugiații de război, văduve și orfani din țara sa, ne spune mult despre valoarea sa spirituală și vegherea sa asupra vieților credincioșilor săi. 

Războaiele contra otomanilor și cele împotriva polonezilor au adus probleme și Sfântului Dosoftei. Când turcii au cucerit țară, în 1763, din cauza atitudinii sale anti-otomane, mitropolitul a fost îndepărtat de pe tronul său și a fost trimis în exil în Polonia. În anul următor, a fost înlocuit de un bun călugăr pe nume Teodosie, dar, după revenirea lui Dosoftei din surghiun, acesta i-a redat bucuros înapoi tronul mitropolitan. Teodosie s-a retras ka mănăstirea Bogdana din Bucovina și, curând după aceea, a trecut prin mucenicie. 

La Iași, mitropolitul Dosoftei a refăcut tiparnița și a folosit-o pentru a publica noi scrieri în limba română. Acestea au inclus Divinele Liturghii (1679 și 1683), o Psaltire (1680) cu texte în paralel în slavonă și în română, și o Carte de Rugăciuni (1681). Din 1682 până în 1686, a lucrat la dezvoltarea unui Pateric românesc, bazat pe surse grecești și slavone, despre viețile Sfinților. Totuși, această lucrare a rămas neterminată, find întreruptă de al doilea său exil în Polonia. A scris despre Sfântul Daniel Isihastul și Sfântul Rafael de la Agapia, și a sprijinit tipărirea de cărți sfinte de către alții și înființarea altor tiparnițe monahale. La imboldul său și cu ajutorul său, Mitrofan al Buzăului a tipărit mai multe ediții în grecește la mănăstirea sa, Cetățuia, din Iași. 

12 decembrie: Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni

În anul 1686, munca Sfântului Dosftei a fost iarăși perturbată, fiind iarăși trimis în surghiun ca rezultat al invaziei Moldovei de către Sobieski, ce a dus la jefuirea a multor bogății din Moldova de către polonezi, precum și furarea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Mitropolitul Dosoftei și-a petrecut restul vieții în exil, departe de casă, pregătindu-se pentru intrarea în Ceruri. A continuat traducerea de texte sfinte în română, incluzând scrieri patristice ale Sfântului Ioan Gură de Aur.

În surghiun, a fost supus unor presiuni politice ale polonezilor și încercări ale acestora de a fi convins să-și convertească credincioșii la catolicism. A rămas de neclintit în credința ortodoxă până la finele vieții și a murit pe 13 decembrie 1693. A fost înmormântat la biserica Zhovka a Nașterii Maicii Domnului.

Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat pe mitropolitul Dosoftei pe 14 octombrie 2005. 

13 decembrie: Sfinții Mari Mucenici Eustratie, Auxentie, Evghenie, Marsarie și Orest