4 decembrie: Sfântul Cuvios Ioan Damaschin

 Prăznuit pe 4 decembrie, Sfântul Cuvios Ioan Damaschin s-a născut în preajma anului 680 la Damasc, în Siria, într-o familie creștină. Tatăl său, Sergius Mansur, era trezorier la curtea califului. Sfântul Ioan a avut și un frate vitreg, orfanul Cosma (14 octombrie), pe care Sergius l-a adus în casa sa. Când copiii au crescut, tatăl lor a constatat că aveau nevoie de o bună educație.

 La piața de sclavi de la Damasc, l-a răscumpărat din captivitate  pe învățatul călugăr Cosma din Calabria și i-a încredințat învățătură băieților săi. Aceștia au arătat o abilitate neobișnuită și au deprins rapid științele laice și spirituale. După moartea tatălui său, Ioan a ocupat postul ministerial al acestuia de la curte și a devenit prefectul orașului.   

                             

În acea vreme, la Constantinopol, se propagase erezia iconoclasmului sprijinită de împăratul Leon al III-lea Isaurianul (717-741). Ridicându-se în apărarea venerării ortodoxe a icoanelor, Sfântul Ioan a scris trei tratate intitulate "Împotriva celor care insultă Sfintele Icoane". Scrierile inspirate de Dumnezeu ale Sfântului Ioan l-au mâniat pe împărat. Dar, întrucât autorul lor nu era un supus bizantin, împăratul nu a putut să-l trimită în temniță sau să-l execute. De aceea, Leon al III-lea a recurs la o calomnie. A fost contrafăcut o scrisoare falsă către împărat presupusă a fi scrisă de Ioan, în care, chipurile, acesta se oferea să-l ajute pe Leon să cucerească capitala siriană. 

Această scrisoare a fost trimisă califului saracean de către împărat. Califul a ordonat ca Sfântul Ioan să fie înlăturat de îndată din postul său, să i se taie mâna dreapta și să fie purtat în lanțuri prin oraș. 

În aceeași seară, mâna tăiată a fost înapoiată Sfântului Ioan. Sfântul a presat-o de încheietura de la care îi fusese retezată și s-a rugat Maicii Domnului să îl vindece, astfel încât să poată continua să apere credință ortodoxă și să scrie din nou laude către Fiul Său. După un timp, a adormit în fața icoanei Maicii Domnului. A auzit în vis glasul ei spunându-i că a fost vindecat și poruncindu-i să muncească neîncetat cu mâna sa refăcută. La trezire, a constatat că mâna îi fusese iarăși atașată de braț. Numai un mic semn roșu de pe încheietură a rămas ca o dovadă a acestei minuni. 

Mai târziu, mulțumind pentru vindecarea sa, Sfântul Ioan a făcut un model al mâinii sale atașat de icoană, ce a devenit cunoscută  ca "Despre cele trei mâini". Unii pictori neînvățați au înfățișat-o pe Maica Domnului cu trei mâini în loc de a arată modelul din argint al mâinii Sfântului Ioan. Icoana "Despre cele trei mâini" este comemorată pe 28 iunie și 12 iulie. 

Când a aflat despre mână, care-i demonstra nevinovăția lui Ioan, califul i-a cerut iertare și a vrut să-l readucă la rangul său, însă Sfântul a refuzat. Și-a dat bogățiile săracilor și s-a dus la Ierusalim împreună cu fratele său vitreg și un ucenic. Acolo a intrat în mănăstirea Sfântul Sava ca simplu novice. 

Nu i-a fost ușor să-și găsească un ghid spiritual, deoarece toți călugării erau impresionați de marea sa învățătură și de rangul său anterior. Numai un singur părinte experimentat, care avea priceperea de a insufla spiritul obedienței și umilinței într-un ucenic, a consimțit să facă asta. Acesta i-a interzis lui Ioan să facă orice conform propriei sale voințe. De asemeni, l-a instruit să ofere lui Dumnezeu toate muncile și străduințele sale ca un sacrificiu, și să verse lacrimi care-i puteau spăla păcatele din viața sa dinainte. 

Odată, părintele și-a trimis novicele la Damasc pentru a vinde coșuri confecționate la mănăstire, și i-a poruncit să le vândă cu un preț umflat, mai mare decât valoarea lor reală. Sfântul Ioan a plecat într-o lungă călătorie sub soarele arzător, îmbrăcat în zdrențe. Nimeni din oraș nu l-a recunoscut pe fostul demnitar, căci înfățișarea să se schimbase prin prelungă postire și munci ascetice. Totuși, a fost identificat de fostul său servitor, care i-a cumpărat toate coșurile la prețul cerut, arătându-și compasiunea pentru aparenta sa sărăcie. 

Când unul dintre călugări s-a întâmplat să moară, fratele său l-a rugat pe Sfântul Ioan să compună o lucrare de consolare pentru slujba de înmormântare. Sfântul a refuzat asta mult timp însă, apoi, din milă, a scris renumitul său "Tropar funerar". Pentru această lipsă de supunere, părintele l-a izgonit din chilia sa. Ioan a căzut la picioarele lui și i-a cerut iertare, dar părintele a rămas de neclintit. Toți călugării l-au implorat să-l lase pe Ioan să se întoarcă, însă el a refuzat. Apoi, unul din călugări i-a cerut părintelui să-i impună lui Ioan o penitență și să-l ierte dacă o îndeplinea. Acesta a zis, "Dacă Ioan vrea să fie iertat, să spele toate oalele din bucătărie și să curețe latrinele mănăstirii cu mâinile goale". 

3 decembrie: Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani

Ioan s-a bucurat și s-a rugat să-și îndeplinească cu ușurință sarcinile rușinoase. După o vreme, părintelui său spiritual i s-a poruncit într-o viziune, de către Maica Domnului, să-i îngăduie lui Ioan să scrie din nou. Când patriarhul Ierusalimului a auzit de Sfântul Ioan, l-a hirotonisit în preoție și l-a numit predicator la catedrala sa. Însă, Sfântul Ioan a revenit rapid la mănăstirea Sfântului Sava, unde și-a petrecut restul vieții scriind cărți spirituale și imnuri bisericești. A plecat din mănăstire numai pentru a denunța iconoclaștii la Sinodul de la Constantinopol din anul 754. Din această pricină, a fost supus întemnițării și torturii, dar a îndurat totul și, prin minunile lui Dumnezeu, a rămas în viață. A murit în preajma anului 780, având o vârstă mai mare de 100 de ani. 

Sfântul Ioan Damaschin a fost un teolog vestit și un zelos apărător al ortodoxiei. Cea mai importantă carte a sa este "Izvorul Cunoașterii". 

4 decembrie: Sfânta Marea Muceniță Varvara