joi, 11 februarie 2016

Cui îi este frică de Sfântul Valentin?

Frica faţă de ziua Sfântului Valentin îi stăpâneşte atât pe nişte aşa-zişi naţionalişti, cât şi pe cei care încearcă să îşi pună mai presus de dragoste ambiţiile sociale ori profesionale, pe cei răniţi în iubire sau care sunt exagerat de prudenţi în deschiderea inimii lor către dragoste. 

Frica naţionaliştilor faţă de Sfântul Valentin 


Frica dragoste
Am să încep cu "naţionaliştii." Ei sunt stăpâniţi de teama că societatea românească este coruptă de sărbători venite din afară, care nu au nici în clin, nici în mânecă cu tradiţiile de pe plaiurile mioritice. Astfel de purişti ai românismului nu se dau în lături adeseori să ne impună termenii de "gatlegău" în loc de cravată, "“deperetefrecatoriu" pentru chibrit, ori "nasuflete” pentru batistă! Condamnă, înfierează cu străşnicie sărbătoarea Sfântului Valentin că fiind vârâtă pe gât românilor de către comercianţi, ba chiar de masoni, ori Ordinul Illuminati, şi fac referire cu înfocare la o zi a iubirii pur românească, Dragobetele, uitând cu tot dinadinsul că aceasta a fost până după 1989 la fel de necunoscută în multe regiuni ale României ca şi ziua Sfântului Valentin. Indiferent cât de ar venetică ar fi celebrarea Sf. Valentin pe meleagurile noastre, indiferent de cine o promovează , eu o văd, pur şi simplu, ca încă o ocazie de a sărbători dragostea şi, din punctul meu de vedere, acest lucru nu este deloc rău!

Nu există frică în dragoste! 


Se zice că nu ura se află la polul opus al dragostei, ci frica. În cea dintâi epistolă sobornicească a lui Ioan (4:18), se spune despre iubire, desigur despre cea mai înaltă, dedicată lui Dumnezeu, "În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste."

Teama că nu este momentul potrivit 


Desigur, acest simţământ este specific mai ales părinţilor. Se ştie foarte bine că, indiferent ce vârstă ar avea, copiii rămân tot copii în ochii părinţilor. De cele mai multe ori, părinţii sunt stăpâniţi de temerea că o idilă le-ar putea poticni drumul, evoluţia odraselor lor în studii şi carieră. De câte ori nu ai auzit cuvinte de genul: "Ah, băiatul meu s-a încurcat cu una, şi parcă văd că nu mai ia bacalaureatul şi nu mai intră nici la facultate!", "Chiar acum când fetiţă era pe pragul de a fi avansată la serviciu, şi-a găsit chipurile "marea iubire," şi, în loc să dea tot ce are mai bun la firma ei, îşi pierdea vremea cu un coate goale!" Teama că nu este momentul potrivit poate înşfăca şi sufletul tinerilor, a unor dintre ei care încearcă să renunţe la aprofundarea relaţiei cu cineva care ar putea fi sufletul lor pereche din cauză că le este frică să nu fie distrasi de la ţelurile lor ambiţioase! Atât părinţii, cât şi tinerii copleşiţi de fobia clipei nepotrivite în dragoste, ar putea să ia în considerare că o relaţie de cuplu autentică este, adeseori, cu mult mai împlinitoare decât realizarea în carieră, ori că un partener de cuplu veritabil reprezintă un sprijin, şi nu o piedică, în calea afirmării profesionale.

Judecata nesăbuită a lumii | Poveste de Osho

Am să vă spun o povestioară. S-a petrecut în China, pe vremea lui Lao Tzu, iar acesta o îndrăgea foarte mult. Povestea a fost repetată de numeroase generaţii de adepţi adepţi ai lui Lao Tzu, găsindu-i-se semnificaţii tot mai bogate. Povestea a căpătat amploare, a devenit un reper al vieţii.

Osho
Povestea este simplă... Trăia odată într-un sat un om bătrân foarte sărac, dar invidiat de regi şi împăraţi din cauza calului său preafrumos. Un astfel de cal, atât de splendid, măreţ şi viguros nu mai fusese văzut niciodată! Capetele încoronate au vrut să-l cumpere şi au oferit pentru el sume fabuloase, însă bătrânul obişnuia să le spună, "Acesta nu este un cal pentru mine, ci o persoană, şi cum aş putea vinde o persoană? El îmi este prieten, şi nu o posesiune. Cum să vând un prieten? Nu, nu este posibil!" Moşneagul era sărman, avea multe oferte, dar nu şi-a vândut nicicând calul!

Într-o dimineaţă, când se aştepta cel mai puţin, nu şi-a mai găsit calul în grajd. Toţi sătenii s-au strâns în faţa casei sale şi i-au spus, "Bătrân nebun! Ştiam demult că într-o zi o să-ţi fie furat calul! Eşti atât de sărac, şi nu aveai cum să păzeşti un animal atât de preţios! Ar fi fost mai bine să îl vinzi. Puteai obţine pentru el orice preţ ai fi cerut. Acum calul s-a dus. Este un calvar, o nenorocire!"

Moşul le-a răspuns, "Nu împingeţi lucrurile atât de departe! Spuneţi, pur şi simplu, că acel cal nu mai este în grajd. Acesta este un fapt; orice altceva este o speculaţie. Cum aţi putea şti dacă este un necaz sau nu? Cum puteţi şti asta?"

Oamenii i-au zis, "Nu încerca să ne prosteşti. Poate că nu suntem mari filosofi, dar aici nu este nici o filosofie. Este simpla realitate că ai pierdut o comoară, şi asta este o lovitură a soartei!"

Bătrânul nu s-a dat bătut, " Eu mă voi limita la faptul că grajdul este gol şi calul este plecat. Nu am cum să ştiu altceva. Dacă este o nenorocire ori o binecuvântare, acest fapt nu reprezintă decât o frântură, un fragment al realităţii. Cine ştie ce urmează să se întâmple în curând?"

Oamenii au râs de s-au prăpădit. S-au gândit că moşneagul înnebunise, dăduse în mintea copiilor. Dintotdeauna li se păruse că îi lipsea o doagă. În caz contrar, şi-ar fi vândut calul şi ar fi trăit înconjurat de bogăţie! El abia îşi ducea traiul cu meseria de tăietor de lemne, era încărcat de ani, dar continua să doboare copaci în pădure şi să îi vândă. Îşi ducea zilele de azi pe mâine, în sărăcie şi umilinţă. Acum era întru totul sigur că îşi pierduse minţile!

După cincisprezece zile, într-o noapte, ca din senin, calul s-a întors. Nu fusese furat, ci fugise în sălbăticie. În plus, nu a revenit singur, ci însoţit de o duzină de cai sălbatici. Sătenii s-au adunat iarăşi şi au spus, "Bătrâne, tu ai avut dreptate şi noi am greşit. Nu a fost o nenorocire, ci s-a dovedit a fi un noroc. Ne pare rău că ne-am înverşunat în greşeală!"

marți, 9 februarie 2016

Mitul lui Tezeu şi al Ariadnei | Poveşti de dragoste antice

Unul din cele mai cunoscut mituri din antichitate este cel al eroul atenian Tezeu şi al Minotaurului din Creta. Îndrăgostită de prinţul străin şi arătos proaspăt sosit, Ariadna (fiica regelui Minos şi sora vitregă a Minotaurului) îl ajută pe Tezeu să îl omoare pe monstru şi să iasă din labirintul încălcit, de rea faimă. Mai târziu, ea fuge de pe insula sa natală împreună cu Tezeu, lăsându-şi în urmă familia şi prietenii. De ce ? Pur şi simplu pentru că era îndrăgostită!

Tezeu, Ariadna, labirintul
Aşa se încheie această poveste de dragoste şi eroism? Nici pe departe! Tezeu o abandonează pe Ariadna pe insula Naxos şi navighează către casă sa, unde tatăl lui, Egeus, se va sinucide prin pricina neglijenţei fiului său. Ce se petrece însă cu Ariadna? Ea ajunge să se căsătorească cu Dionis, zeul vinului, fertilităţii şi extazului!

Şi-a părăsit cu adevărat Ariadna familia din cauza dragostei pentru Tezeu? Această a fost voinţa zeilor? A destinului? Cum s-a simţit ea? Ce a fost în sufletul ei atunci când Tezeu a abandonat-o?

Încearcă să-ţi imaginezi drumul pe mare al lui Tezeu şi al tovarăşilor săi, cum au fost apoi lăsaţi fără arme de îndată ce au debarcat pe malul Cretei, fiind siliţi, după aceea, să mergă unul în spatele celuilalt, un drum lung pe teritoriul duşmanilor lor. Cât de apropiaţi au ajuns să fie după atât de multe peripeţii? Au vorbit despre copiii lor, despre mamele ori iubitele lor? Poate că şi-au împărtăşit visele de a trăi în pace, seninătate în sânul familiilor. În Creta, au fost probabil pe punctul să-şi vadă aceste visuri destrămate, să sufere din această pricină cu atât mai mult cu cât aceste visuri le erau mai dragi.

Au visat cu adevărat Tezeu şi însoţitorii săi? Au fost stăpâniţi de coşmaruri în vreme ce rătăceau prin labirintul înspăimântător, lovindu-se de pereţii acestuia şi strecurandu-se pe scări înguste pe când urechile le erau asurzite de urletele fioroase Minotaurului aflat pe urmele lor, tot mai aproape, gata să îi sfârtece şi să-i mănânce de vii?

Mâncarea din vise | Interpretarea şi semnificaţia viselor

Mâncarea din vise simbolizează frecvent hrana şi energiile tale fizice, dar şi emoţionale. "Mâncarea pentru trup nu ne este îndeajuns. Trebuie să existe şi mâncare pentru suflet." (Dorothy Day). Pe de altă parte, fiecare aliment este asociat oniric cu o anume stare, atitudine sau năzuinţă, cu anumite calităţi pe care ai nevoie să le încorporezi în sinele tău.

Dacă ai visat că aduni sau depozitezi mâncare, acest lucru sugerează temerea ta de a nu fi privat, lipsit de ceva important, inclusiv de bani. Nu eşti sigur pe ceea ce ai acumulat până acum!

Mâncarea pentru trup nu ne este îndeajuns. Trebuie să existe şi mâncare pentru suflet
Visele în care apare o mulţime de hrană sunt corelate cu fertilitatea, averea şi prosperitatea. Se poate dovedi că îţi percepi diferit faţă de alţii starea ta materială prezentă. Totodată, un spor de bani, bogăţie atrage adeseori după sine mai multe responsabilităţi şi bătăi de cap. Aşadar, atunci când visezi că ai avut parte de o masă copioasă, dar ceri şi mai multă mâncare, este posibil să îţi fie reflectată dorinţa de a-ţi asuma mai multe îndatoriri ori senzaţia că eşti copleşit de o grămadă de responsabilităţi.

Un vis de-a lungul căruia te infrupţi din felul tău de mâncare favorit împreună cu cineva cu care eşti strâns conectat în viaţa reală poate relevă aspecte semnificative despre cum vezi subconştient acea persoană sau relaţia ta cu ea.

Mâncarea proaspătă ori de curând gătită, preparată din vise poate fi interpretată drept semnul unei reînnoiri a sinelui tău sau a năzuinţei de a trece printr-o schimbare. Un înţeles asemănător au şi visele în care iei masa cu cineva necunoscut şi eşti încântat de gustul mâncării.

Ziua de naștere în superstiții și tradiții

Ziua de naştere a căpătat o relevantă semnificaţie şi a fost asociată cu diverse superstiţii şi tradiţii din timpuri străvechi, când oamenii au început să îşi descifreze destinul în mişcarea stelelor şi planetelor. În acest fel, a căpătat o tot mai mare importantă să îţi ştii momentul exact al naşterii, anul, ziua, şi chiar ora când te-ai ivit pe lume.

superstitii si traditii ziua de nastere


Numeroase superstiţii şi tradiţii legate de ziua de naştere şi-au făcut loc, cu vremea, chiar fără a ne da seama, în viaţă noastră. Mulţi istorici sunt de părere cătradiţia sărbătorii sau a petrecerii ocazionate de ziua de naştere îşi are originea în Europa. Se spunea că, mai ales în ziua în care te-ai născut, spiritele rele încercau să îţi ajungă în preajma,şi pentru a fi aparat de ele, era bine să fii înconjurat de membrii familiei, prieteni adevăraţi şi oamenii care ţineau cu adevărat la tine. 

Cu atât mai mult, urările transmise cu prilejul zilei aniversare erau înzestrate cu potenţialul de a proteja o persoană de spiritele malefice ce păreau a se strânge înjurul său cu această ocazie. 

Se pare că petrecerile dedicate zilei de naştere din timpurile moderne îşi au originea în Germania timpurie, când copiilor li se ofereau, cu acest prilej, cadouri şi oprăjitură  mare împodobită cu lumânări aprinse.