Mitul lui Mithra

 Mithras, numit și Mithra, a fost o zeitate din mitologia antică indo-iraniană. El a devenit un personaj major în religia zoroastrismului, care a originat din Persia străveche. Cultul lui Mithra s-a răspândit în lumea mediteraneană, unde a rivalizat o vreme cu creștinismul ca o nouă religie cu o dezvoltare rapidă. 

Unii învățați îl identifică pe Mithra cu Mitra, un personaj mitic al popoarelor ariane care au invadat nordul Indiei în anii 1.600 î.Hr. Mitra, zeul prieteniei, a fost asociat cu soarele și a servit ca unul dintre judecătorii morților. Se presupunea că va readuce iarăși la viață oamenii după sfârșirea universului. Unele din funcțiunile lui Mitra au fost folosite în dezvoltarea mitologiei lui Mithras.   

        

Persanii îl vedeau pe Mithra ca principalul sprijinitor al lui Ahura Mazda, zeul bunătății și luminii. Mithra se lupta cu demoni, vrăjitori și alți răufăcători, și ajuta sufletele omenești vrednice. Într-un alt rol, ca zeu al războiului, mergea într-un car tras de patru cai. Născut din pământ, Mithra se ivise dintr-o stâncă despicată, cu o torță într-o mâna și cu o sabie în cealaltă. Aceste obiecte reprezentau cele două roluri ale sale ca zeu al soarelui și zeu al războiului. 

În forma grecească și cea romană a cultului lui Mithra, cea mai importantă faptă mitică a zeului a fost cea de a omorî un taur imens, al cărui trup și sânge au devenit sursa întregii vieți de pe pământ. Pentru venerarea sa aveau loc sacrificii ale taurilor în altare aflate în peșteri sau în clădiri asemeni unor peșteri, în onoarea originilor subpământene ale zeului. 

Au supraviețuit puține informații concrete despre forma grecească și cea romană a mithraismului. Cele mai multe descrieri ale felului în care era practicată religia în Grecia și Roma au provenit de la scriitori creștini mai târzii. Printre romani, mithraismul a devenit un cult întru totul masculin, favorit prin soldați, iar armata romană l-a purtat în Britania, Germania și alte locuri ale imperiului. Mai mulți împărați romani l-au venerat pe Mithra. Unul dintre ei a fost Dioclețian care, în anul 307 d.Hr., a dedicat pe Dunăre un templu lui Mithra, "protectorul imperiului". 

Cultul lui Mithra are multe asemănări cu creștinismul. De exemplu, se spunea că Mithra s-a născut pe 25 decembrie, a făcut minuni și a stat la masă la o ultimă cină cu cei 12 adepți ai săi. După ce creștinismul a ajuns să fie religia oficială a imperiului roman, după anii 300, mithraismul a fost suprimat, laolaltă cu alte credințe păgâne. 

Mitul lui Ahura Mazda, zeul suprem persan