Conversațiile lui John Dee cu îngerii

 De ce am vrea să discutăm cu îngerii? Mai precis, de ce ar dori o conversație cu îngerii un matematician, filosof, analist, alchimist și astrolog al unei curți regale din secolul al XVI-lea? 

Ei bine, elizabetanul John Dee a avut niște răspunsuri cumva clare la aceste întrebări, așa cum se poate constata din presupusele sale conversații pe care le-a avut cu îngerii, consemnate între anii 1583 și 1587. Cea dintâi mărturie a conversațiilor sale angelice a fost prefațată de o rugăciune în care și-a descris motivația. A mărturisit cum s-a rugat încă din tinerețe pentru o înțelepciune pură și sănătoasă, și înțelegerea adevărurilor naturale și nenaturale ale lui Dumnezeu, adevăruri care urmau să fie folosite în onorarea Domnului și beneficiul omenirii.  

                                 

Oricum, după ce a studiat îndelung, din greu, multe cărți și locuri, și a dialogat cu numeroși oameni, a devenit deziluzionat de căile convenționale ale cunoașterii și ceea ce a numit "școala vulgară". Lupta sa de o viață de a obține o înțelepciune universală prin cercetări asidue în matematică, astrologie, optică, geografie, navigație, istorie și alte discipline nu i-a oferit rezultatele la care se aștepta. Totul nu era pierdut însă, și John Dee a ajuns la concluzia că exista o altă modalitate de a ajunge la înțelegerea mai bună pe care o căuta, și că aceasta consta din consultarea directă a îngerilor. 

Contemporanii lui John Dee știau că îngerii erau pe următoarea treaptă sub Dumnezeu în ierarhia universală, iar această apropiere a lor de Dumnezeu însemna că erau înzestrați cu o cunoaștere specială, cu mult deasupra celei încețoșate a umanitățîi. Dee se baza pe faptul că, în trecut, Dumnezeu își trimisese îngerii la oameni precum la Enoh și Moise pentru a satisface dorințele, năzuințele lor și întrebările despre secretele Sale, dându-le acces la adevărata cunoaștere, care originar venise de la Dumnezeu. Conversațiile cu îngerii aveau, de aceea, un ferm precedent în Scripturi și îi puteau permite să intre în contact cu o înțelepciune străveche, esoterică, care fusese comunicată la origine lui Adam, dar care fusese pierdută și uitată în decursul istoriei umane. 

Artele divinației și magiei erau fragmente ale acestei cunoașteri originare, autentice, iar îngerii aveau potențialul de a umple lacunele acesteia. Motivele lui John Dee de a discuta cu îngerii erau, așadar, după părerea sa, viabile din punct de vedere spiritual și intelectual. Conversațiile cu îngerii  reprezentau culminarea eforturilor continue de a descifra cartea naturii și a descoperi o știință universală capabilă să clădească o punte peste hăul dintre înțelepciunea divină și percepția umană eronată. Dialogurile lui Dee cu ființele angelice aveau țelul de a construi o scară a lui Iacov către cealaltă lume. 

La fel de important era pentru John Dee să afle semne, indicii despre propria sa mântuire, așa cum trebuia să facă fiecare bun protestant, și se gândea că ale sale conversații puteau dovedi că el era, ca și Enoh și Moise, printre cei speciali aleși pentru a primi cunoașterea divină. Ceremoniile începeau în atmosfera simplu religioasă a unui paraclis, o cameră din casa lui John Dee fiind rezervată în scopul desfășurării conversațiilor. El și clarvăzătorul său, Edward Kelly, debutau cu o perioadă de rugăciune tăcută. De cele mai multe ori, John Dee se ruga către Dumnezeu să-i trimită îngerii Lui, cu întreaga lor înțelepciune, cerând totodată ca el și Kelly să fie aflați îndeajuns de demni pentru a primi ajutor divin în înțelegere. 

John Dee era cât se poate de conștient de această necesitate de a fi demn, vrednic, punând un mare accent pe abordarea conversațiilor într-un spirit potrivit de pietate. Înșiși îngerii se implicau frecvent în omilii pentru păcatele lui Dee și Kelly, despre natura mântuirii și necesitatea unei obediențe totale față de Dumnezeu ca o condiție prealabilă de primire a revelației. Dar, spre deosebire de magia medievală, inițial nu existau elaborate ritualuri sau ceremonii elaborate de pregătire, nici incantațîi, imnuri, fumegări purificatoare, lumânări sau talismane de atragere a îngerilor planetari. Singurul lucru cu funcțiuni magice pe care-l aveau Dee și Kelly era o "piatră" specială prin care clarvăzătorul avea viziunile îngerilor. 

John Dee nu vorbea niciodată îngerilor el însuși, aceștia apărându-i lui Kelly, care îi comunica lui Dee informațiile acestora. Se spunea că numai Kelly avea îngerii "în vedere", pe când Dee îi putea zări "întru credință". "Piatra" originară era probabil o oglindă plată circulară din obsidian șlefuit. Se pare că erau și altele, inclusiv una care fusese dăruită de îngerii înșiși, așa cum pretindea John Dee. 

"Piatra" de clarviziune era podul dintre lumea divină și cea pământeană. Odată cu timpul, au început să strecoare în conversații noi elemente de ritual, o mai mare serie "magică" de proceduri. Îngerii ar fi îndrumat spre crearea unei mese de "practică" decorată cu variate simboluri mistice și unui sigiliu al lui Dumnezeu, care să fie înscris pe discuri de ceară amplasate sub picioarele mesei și sub "piatra" de clarviziune de pe masă. 

Așadar, au funcționat conversațiile cu îngerii? Și-a atins John Dee obiectivele? Nu ar fi fost un eșec complet, întrucât lui Kelly i-ar fi apărut în față numeroase spirite, cu care ar fi avut loc conversații extinse. De cele mai multe ori, "vizitatorii" ar fi fost arhanghelii Mihail, Gavriil, Rafael și Uriel. Aparițiile ar fi avut o varietate de "deghizări", putând fi asemeni unei tinere femei, unui bărbat în veștminte roșii, unei blonde fete bătrâne sau, cu o ocazie, aidoma unei "creaturi mari, înalte". În timpul conversațiilor cu aceste ființe celeste, i-ar fi fost transmise lui John Dee două forme principale de cunoaștere. 

Emanuel Swedenborg: Cum să creăm raiul pe pământ

În primul rând, îngerii i-ar fi furnizat un tabel cu multe grile, un alfabet îngeresc. Acesta era cel al unui limbaj divin care, dacă era stăpânit, i-ar fi permis lui John Dee să cunoască adevărata natură a lucrurilor. În al doilea rând, îngerii i-ar fi furnizat informații despre numele și responsabilitățile lor, precum secțiunile din văzduh pe care le guvernau, triburile angelice cărora le aparțineau, și numărul lor de subordonați. 

Aceste cunostiințe despre ierarhia angelica i-ar fi dat, în cele din urmă, lui John Dee comandă peste îngeri și i-ar fi îngăduit să se integreze în societatea lor. Din nefericire pentru el, încercarea de a utiliza magia religioasă ca mijloc de a se înălța spre ierarhia universală ar fi fost, până la urmă, un eșec. 

Limba angelică și ierarhiile spirituale pe care le-ar fi aflat de la îngeri nu au fost cunoașterea autentică pe care o căutase, ci numai căi de acces la acea cunoaștere. John Dee a mers în mormânt fără a dezlega misterele universului, deși a consemnat detaliat întreprinderile sale, dându-ne o idee despre lumea pioasă, rațională și totuși stranie a elitei intelectuale elisabetane. 

Monada hieroglifică a lui John Dee: Simbol și semnificație