Rodia magică | Poveste cu tâlc evreiască

 Odată, erau trei frați mereu dornici să se avânte în aventuri. Într-o zi, s-au hotărât să plece fiecare într-o călătorie separată, în țări diferite, și să se reîntâlnească peste zece ani. Fiecare frate s-a angajat să aducă cu acel prilej câte un cadou neobișnuit.

Cel mai vârstnic frate s-a decis să meargă în Orient. Când a ajuns într-un oraș de acolo, a fost fascinat de ceea ce a văzut: magicieni, dansatoare, jongleuri și acrobați pretutindeni. În timp ce se afla în mijlocul mulțimii, a zărit un magician ținând în mână un pahar vrăjit, prin care putea să se vadă ce se întâmpla în cele mai îndepărtate zone ale regatului. 

"Ah", s-a gândit el, "mi-ar place să am acel pahar, căci ar fi cu siguranță unul neobișnuit pentru a-l împărtăși cu frații mei". L-a întrebat pe magician, "Spune-mi cât costă acest pahar. Aș vrea să-l cumpăr de la tine". La început, magicianul nu a fost dornic să-și vândă paharul fermecat însă, după multe rugăminți și târguieli, cei doi s-au înțeles asupra unui preț, iar magicianul i-a înmânat paharul fratelui mai mare. 

Fratele mijlociu a călătorit într-o țară din Occident. Oriunde mergea, își ținea ochii larg deschiși, la fel ca și mintea. Se uita întotdeauna după cel mai ieșit din comun cadou pe care să-l dea fraților săi.   

  

Într-o zi, a fost atras de strigătele unui bătrân vânzător de covoare, care exclama, "Covoare de vânzare! Frumoase! Minunate! Avem covoare!" S-a apropiat de bătrân, i-a examinat covoarele și, la un moment dat, a observat unul care se mișca dedesuptul unei grămezi de alte covoare. Părea să se miște cu de la sine putere! "Ce fel de covor este ăsta?" a întrebat, arătându-i-l vânzătorului. 

Bătrânul s-a apropiat de el, s-a aplecat spre urechea lui și i-a șoptit, "Acesta este un covor vrăjit. Cumpără-l, și te va purta foarte repede în orice loc vrei să ajungi". Fratele mijlociu și negustorul s-au tocmit asupra unui preț, și cel dintâi a luat covorul vrăjit cu el, satisfăcut că avea cel mai ieșit din comun dar. 

Fratele cel mai tânăr s-a îndreptat spre Sud și, când a sosit într-o țară de aici, a traversat-o de-a lungul și de-a latul pentru a descoperi ce anume putea găsi pentru a aduce fraților săi. 

Această țară era vestită pentru numeroasele sale păduri. Odată, pe când mergea printr-un crâng, a băgat de seamă ceva ciudat. Un arbore care avea o formă diferită față de sutele din preajma sa. Era extrem de frumos, cu ramuri pline de flori roșii-portocalii. 

Când a făcut câțiva pași înspre copac, a zărit că în acesta se află o singură rodie roșie. 

"Asta-i straniu, într-adevăr", s-a gândit fratele mai mic. "Un arbore de rodiu cu numai o rodie!" S-a apropiat încet de copac, râzând în sinea lui, cu gândul la povestea pe care le-o va spune fraților săi despre un rodiu îmbelșugat cu flori, cu doar un singur fruct. 

A întins mâna spre rodie și aceasta i-a picat în palmă înainte de a apuca să o desprindă de pe ramura sa. Chiar în acea clipă, o altă rodie s-a ivit din una dintre flori. S-a uitat la fructul din mâna sa și și-a zis, "Trebuie să fie o rodie magică. Era singură din copac și, imediat ce a căzut în palma mea, a apărut brusc o alta. Ce fel de magie poate face, mă întreb?"

Fratele mai tânăr a examinat rodia și s-a minunat de frumusețea sa. "Are o formă perfectă", a cugetat el, "încununată cu coroana regelui Solomon". S-a îndepărtat de copac cu ochii la comoara sa misterioasă. Când a privit înapoi spre arbore, această nu mai era acolo. Dispăruse ca prin minune. "Acum știu că este un fruct magic, așa că acest dar îl voi duce fraților mei". 

Anii au trecut, și când cei trei frați s-au reîntâlnit așa cum plănuiseră, s-au îmbrățișat cu ardoare. Și-au arătat cu nerăbdare unul altuia obiectele neobișnuite achiziționate în decursul călătoriilor lor. 

Fratele cel mai vârstnic a spus, "Am să folosesc paharul meu ca să descopăr ce pot zări". Când a făcut asta, a văzut, într-un regat îndepărtat, o tânără prințesă zăcând într-un pat, aproape de a-și da duhul.

"Repede, dragi frați, suiți-va pe covorul meu magic și să zburăm de îndată acolo!", a exclamat fratele mijlociu. În aparent câteva clipe, cei trei frați au ajuns în regatul îndepărtat.

În palatul regal, regele a cărui fiică era bolnavă se simțea copleșit de griji. Chemase fiecare doctor din țară pentru a o vindeca, însă toți eșuaseră și nu mai există nici o speranță pentru prințesă. În cele din urmă, regele trimisese un mesaj în tot regatul: "Oricine îmi va salva fiica, se va căsători cu ea și va primi jumătate din regatul meu". 

Ca într-un vis, fratele mai mic a auzit o voce șoptind înăuntrul său, "Rodia!" Acesta s-a apropiat de rege și l-a întrebat, "Pot să o lecuiesc eu pe prințesă?" Regele a fost de acord și i-a permis tânărului să intre în camerele prințesei. 

Când a zărit fata, el s-a apropiat în liniște de ea și s-a așezat lângă aceasta. Apoi, a scos rodia din buzunarul său, a tăiat-o cu atenție, i-a scos cu grijă sâmburii roșii și, după aceea,  a hrănit cu aceștia prințesa. În câteva momente, fata s-a simțit mai bine, iar obrajii i s-au îmbujorat. Curând, s-a ridicat din pat, însănătoșită întru totul. 

Regele radia de bucurie. Și-a îmbrățișat fiica și, întorcându-se spre cei trei frați, i-a anunțat, "Bărbatul care mi-a salvat fiica se va însura cu ea!"

Frații au început să se certe, fiecare dintre ei pretinzând că era cel care trebuia să se căsătorească cu prințesa. 

Fratele mai mare a spus, "În primul rând, dacă nu era paharul meu magic, nu am fi știut niciodată despre prințesa bolnavă. Așadar, eu merit să mă însor cu ea". 

"Dar, fraților, numai datorită covorului meu fermecat am putut ajunge atât de repede la ea", a argumentat fratele mijlociu. "Altfel, prințesa ar fi murit. Deci eu sunt cel cu care trebuie să se mărite". 

Fratele mai tânăr a zis, "Rodia mea magică a vindecat-o, de fapt, pe prințesă, așa că eu sunt îndreptățit să mă însor cu ea". 

Deoarece frații nu reușeau să se înțeleagă, regele a încercat să decidă în locul lor. A privit la cei trei tineri isteți, însă nu s-a putut hotărî care dintre ei merita să se căsătorească cu fiica lui. 

Orbul și șchiopul | O poveste cu tâlc

Până la urmă, regele și-a întrebat fata, "Care dintre ei crezi că ar trebui să se însoare cu tine?"

Prințesa a răspuns simplu, "Îi voi pune fiecăruia dintre ei o întrebare". S-a îndreptat spre fratele mai mare și l-a chestionat, "S-a schimbat în vreun fel paharul tău când ai sosit în acest regat?"

"Nu", i-a replicat acesta. "Paharul meu a rămas același ca întotdeauna, și mă pot uita în continuare prin el către fiecare margine a acestui regat". 

Apoi, prințesa l-a întrebat pe fratele mijlociu, "S-a schimbat în vreun mod covorul tău de când ai sosit în acest regat?" El i-a răspuns, "Nu, covorul meu este ca și mai înainte și pot zbura pe el oriunde". 

Fratele mai mic a fost întrebat, "S-a transformat în vreun fel rodia ta de când ești în acest regat?" Acesta a răspuns, "Da, prințesă, rodia nu mai este întreagă, fiindcă ți-am dat o bucată din ea".

Frații și regele au înțeles cu toții  înțelepciunea prințesei. Așadar, a fost organizată o nuntă grozavă pentru prințesă și mezin, iar regele a numit-o pe ea și pe cei trei frați drept sfetnici regali ai săi. 

Sursă: "The Magic Pomegranate". Schram, Peninnah. Jewish Stories One Generatioan Tells Another.

Adam are nevoie de Eva | Poveste a rabinului Allen S. Maller