12 martie: Sfantul Cuvios Simeon Noul Teolog

 Comemorat pe 12 martie, Sfântul Cuvios Simeon Noul Teolog s-a născut în anul 949 în orașul Galatea (Paflagonia), și a fost educat la Constantinopol. Tatăl său l-a pregătit pentru o carieră la curte și, pentru o vreme, a ocupat o poziție înalta la curtea imperială. 

Când a avut 14 ani, l-a întâlnit pe renumitul părinte Simeon Piosul la mănăstirea Studion, care a avut o influență majoră în dezvoltarea lui spirituală. A mai rămas în lume timp de mai mulți ani pregătindu-se pentru viața monahală sub călăuzirea lui Simeon Piosul și, în final, a intrat în mănăstire la vârsta de 27 de ani.                        

                                     

Sfântul Simeon Piosul i-a recomandat tânărului să citească scrierile Sfântului Marcu Pustnicul (5 martie) și alte texte spirituale. El s-a cufundat cu atenție în aceste cărți și a încercat să pună în practică ceea ce a citit. A fost impresionat mai ales de trei repere ale Sfântului Marcu din lucrarea sa "Despre legea spirituală". Mai întâi, trebuie să-ți asculți conștiința și să faci ceea ce-ți spune dacă dorești ca sufletul tău să fie vindecat. În al doilea rând, numai prin îndeplinirea poruncilor poate obține cineva activitatea Sfântului Duh. În al treilea rând, cine se roagă numai cu trupul și fără cunoaștere spirituală este asemeni unui om orb care a strigat, "Iisuse, Fiul lui David, ai milă de mine!"Când orbul și-a căpătat vederea, totuși, el l-a chemat pe Hristos ca Fiul lui Dumnezeu (Ioan 9:38). 

Sfântul Simeon a fost cuprins de dragoste pentru frumusețea spirituală, și a încercat să aibă acces la aceasta. În plus față de regulile date lui de învățătorul său, conștiința i-a transmis să le adauge Psalmi și prostrații, și să repete constant , "Doamne Iisus Hristos, ai milă de mine". 

În decursul zilei, s-a ocupat de nevoile oamenilor ce trăiau în palatul lui Patricius. În vremea nopții, rugăciunile sale au devenit tot mai lungi, rămânând în rugăciune până la miezul nopții. Odată, pe când se ruga în acest fel, o lumină divină extrem de strălucitoare a coborât peste el și a umplut camera sa. Nu a văzut nimic altceva decât lumină în jurul său, și nu a mai fost conștient de pământul de sub picioarele sale. 

I s-a părut că a devenit el însuși lumină. Apoi, mintea sa s-a înălțat spre ceruri și a văzut o a doua lumină, mai strălucitoare decât cea care îl înconjura. După aceea, pe marginea celei de-a doua lumini, a părut să-l zărească pe Sfântul Simeon Piosul, care-i dăduse să citească cărțile Sfântului Marcu Pustnicul. 

La șapte ani după această viziune, Sfântul Simeon a intrat la mănăstire. Acolo și-a mărit postirea și vigilența, și a învățat să renunțe la propria sa voință. 

Dușmanul mântuirii noastre i-a stârnit pe călugării mănăstirii contra Sfântului Simeon, care era indiferent față de laudele ori reproșurile altora. Din cauza măritei nemulțumiri din mănăstire, Sfântul Simeon a fost trimis la mănăstirea Sfântului Mamas din Constantinopol. 

În acel loc a fost tonsurat în schima monahală și i-au fost intensificate luptele spirituale. A ajuns la un înalt nivel spiritual, și și-a lărgit cunoașterea lucrurilor spirtuale prin citirea Sfintelor Scripturi și a scrierilor Sfinților Părinți, precum și prin discuțiile cu sfinți părinți. 

În jurul anului 980, Sfântul Simeon a fost numit egumen al mănăstirii Sfântul Mamas și a rămas în această poziție timp de 25 de ani. A reparat și a restaurat mănăstirea, ce fusese degradată din cauza neglijenței și, de asemeni, a instaurat ordinea în traiul călugărilor. 

Disciplina monahală strictă, pentru care se străduia Sfântul Simeon, a dus la o mare nesatisfacție în rândul călugărilor. Odată, după liturghie, unii dintre aceștia l-au atacat și aproape că l-au omorât. Când patriarhul Constantinopolului i-a alungat din  mănăstire și a vrut să-i dea pe mâna autorităților, Sfântul Simeon i-a cerut să fie tratați cu blândețe și să li se permită să trăiască în lume. 

În preajma anului 1005, Sfântul Simeon a demisionat din funcția de egumen în favoarea lui Arsenius, în vreme ce el s-a stabilit, în pace, în apropiere de mănăstire. Acolo a scris lucrările sale teologice, din care apar părți în Filocalia. 

Tema principala a scrierilor sale este activitatea ascunsă a perfecționării spirituale și lupta împotriva pasiunilor și gândurilor păcătoase. A scris instrucțiuni pentru călugări: "Capitole teologice și practice", "Un tratat despre trei metode de rugăciune" și "Un tratat despre credință". Totodată, a scris "Imnuri ale dragostei divine", circa 70 de poeme pline de meditații profunde de rugăciune. 

Învățăturile sublime ale Sfântului Simeon despre misterele rugăciunii mentale și luptei spirituale i-au câștigat titlul de "Noul Teolog". 

12 martie: Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul, Episcopul Romei

Unele dintre aceste învățături au părut inacceptabile și stranii pentru contemporanii săi. Acest lucru a condus la un conflict cu autoritățile bisericii de la Constantinopol, Sfântul Simeon fiind izgonit din oraș. El s-a retras dincolo de Bosfor și s-a stabilit la vechea mănăstire a Sfintei Macrina. 

Sfântul a adormit în pace către Domnul în anul 1021. În decursul vieții sale a primit darul de a face mari minuni. Numeroase minuni s-au petrecut și după moartea sa, inclusiv descoperirea miraculoasă a icoanei sale. 

12 martie: Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul