Mitologia din epopeea Ramayana

 Una din cele mai faimoase epopei din literatura hindusă, Ramayana povestește viața și aventurile lui Rama, un erou legendar care este venerat ca zeu în multe părți din India. Scrisă probabil în anii 200 î.Hr., Ramayana este atribuită lui Valmiki, un înțelept care apare ca personaj în lucrare. Bazată pe numeroase legende, Ramayana încorporează și materiale sacre din Vede, o serie de texte antice religioase hinduse. 

Viața timpurie a lui Rama

Potrivit Ramayana, Rama a fost a șaptea încarnare a zeului Vishnu. Născut ca fiul cel mai mare al regelui Dasaratha din Ayodhya, el a fost conceput când Vishnu le-a dat să bea o poțiune specială celor trei soții ale regelui. Kausalya, nevasta lui Dasaratha, i-a dat astfel naștere lui Rama. Celelalte soții au născut frații lui Ramă, Bharata și gemenii Lakshmana și Satrughna. Rama a moștenit jumătate din puterea supranaturală a lui Vishnu, iar frații lui au primit restul.     

                      

Cei patru frați au fost prieteni apropiați, în special Rama și Lakshmana. Într-o zi, un înțelept pe nume Vishvamitra a cerut lui Rama și fraților lui să îl sprijine să o învingă pe Taraka, regina unei rase de demoni numiți Rakshasa. Rama și Lakshmana au fost de acord să ajute și cel dintâi a ucis-o pe Taraka. Vishvamitra a luat apoi frații la curtea regelui Janaka, unde Rama a intrat într-o competiție pentru câștigarea mâinii lui Sita, fiica regelui. Prin indoirea și ruperea unui arc sacru dat regelui de zeul Shiva, Rama a ieșit victorios în concurs. 

Curând după căsătoria lui Rama cu Sita, regele Dasaratha a decis să-i dea tronul său lui Rama. Totuși, soția lui, Jaikeyi, mama lui Bharta, i-a amintit regelui Dasaratha că odată îi promisese să îi îndeplinească două dorințe. Fără tragere de inimă, regele i-a îndeplinit dorințele lui Jaikeyi de a-l alunga pe Rama și a-l instala pe tron pe Bharata. 

Un fiu îndatoritor, Rama a acceptat izgonirea sa și a mers în pădurea Dandaka împreună cu Sita și Lakshmana. Regele Dasaratha a murit curând din pricina durerii cauzate de plecarea lor. Bharata fusese departe în decursul acestor evenimente. Când a fost chemat să ocupe tronul, a consimțit să conducă numai în timpul absenței fratelui său, recunoscându-l pe Rama ca regele de drept. 

Bătălia cu Rakshasa

În perioada exilului său în pădure, Rama a apărat oameni înțelepți de maleficii Rakshasa. Unul dintre acești dușmani, hidoasa uriașă Surpanakha s-a oferit să se mărite atât cu Rama, cât și cu Lakshmana. Când ei au refuzat, uriașa a atacat-o pe Sita, însă frații au tăiat urechile și nasul lui  Surpanakha și au alungat-o.  Surpanakha  și-a trimis fratele mai tânăr, Khara împreună cu o armată de demoni pentru a o răzbuna, însă Rama și Lakshamana au fost învingători și i-au omorât pe toți. 

Mânioasă din cauza acestei înfrângeri,  Surpanakha s-a dus la fratele ei mai mare, Ravana, regele demon din Sri Lanka, și a pus la punct cu el răzbunarea. Când uriașa i-a zis lui Ravana despre frumoasa Sita, acesta a mers în pădurea Dandaka. Deghizat ca un cerșetor, regele demon a răpit-o pe Sita și a purtat-o pe spatele său în regatul lui. Apoi, a încercat să se însoare cu Sita, însă ea i-a respins toate avansurile, chiar dacă el a amenințat-o că o va ucide și o va mânca. 

Între timp, Rama și Lakshamana au plecat în căutarea lui Sita. Pe drum, l-au întâlnit pe regele maimuță Sugriva, fiu al zeului Indra, și au încheiat o alianță cu acesta. Cei doi frați l-au ajutat să-și recâștige  tronul de la fratele lui vitreg, Bali. În schimb, ei au primit sprijin de la armatele regelui maimuță. După ce Sugriva a aflat unde fusese luată Sita, oștile lui au mărșăluit spre Sri Lanka și au învins Rakshasa într-o serie de bătălii. În vremea luptei, Rama l-a omorât pe Ravana și s-a reunit cu Sita. 

Rama și Sita

După reunirea lor, Rama s-a întrebat dacă Sita îi rămăsese credincioasă în captivitate. Sita și-a proclamat inocența și a dovedit-o trecând nevătămată printr-un foc. Zeul focului, Agni, a vorbit și el în apărarea Sitei, și Rama i-a acceptat nevinovăția. 

Cuplul a revenit la Ayodhya, și Rama a început o lungă domnie de pace și prosperitate. Totuși, oamenii puneau încă sub semnul întrebării credința lui Sita. Cu vremea, Rama s-a îndoit și el de nevinovăția sa și a surghiunit-o. În exil, Sita și-a găsit refugiu la un bătrân înțelept pe nume Valmiki, și a dat naștere fiilor gemeni ai lui Rama, Kusa și Lava. 

După mulți ani, cei doi băieți au vizitat Ayodhya. Când Rama i-a văzut, i-a recunoscut drept fiii lui și a chemat-o pe Sita din exil. Sita s-a întors și și-a afirmat iarăși nevinovăția. A chemat Pământul Mamă pentru a verifica dacă spunea adevărul. Drept răspuns, pământul a deschis o crăpătură sub Sita și a înghițit-o. 

Îndurerat de pierderea lui Sita, Rama a cerut zeilor să pună capăt suferințelor sale. Zeii i-au spus că trebuia fie să intre în ceruri, fie să rămână pe pământ. Rama a ales să o urmeze pe Sita în eternitate, așa că a intrat în râul Sarayu și s-a înecat. După moartea lui, zeul Brahma i-a urat bun venit în ceruri. 

Mitul lui Indra, zeul hindus al ploii