Planta sumac: Beneficii pentru sănătate și în bucătărie
Sumacul este o plantă cu fructe roșii care pot fi măcinate într-un praf pentru remedii de sănătate vegetale și gătit. Poate ajuta la controlul zahărului din sânge și alinarea durerilor musculare, deși este nevoie de mai multe cercetări pentru a se stabili proprietățile sale lecuitoare.
Sumacul este popular în bucătăriile mediteraneene și în cele din Orientul Mijlociu. În plus, oamenii din aceste regiuni îl folosesc în practici de terapie herbală.
Ce este sumacul?
Sumacul este o varietate de arbust cu flori ce aparține familiei de plante Anacardiaceae. Numele său științific este Rhus coriaria. Alți membri comuni ai acestei familii sunt plantele acaju și mango.
Sumacul se dezvoltă cel mai bine în climate subtropicale și temperate, și crește în toată lumea, inclusiv în diferite părți din Mediterana, Asia și Africa.
Există peste 200 de specii diverse de sumac, toate aparținând genului Rhus. Totuși, Rhus coraria sau sumacul sirian este varietatea pe care oamenii o cultivă cel mai frecvent pentru uz culinar și ca leac herbal.
Sumacul este caracterizat de mari mănunchiuri dense de fructe de un roșu strălucitor, de mărimea unor boabe de mazăre, pe care le produce.
Oamenii pot culege fructele proaspete pentru a face ceai, însă frecvent le usucă și le transformă în pudră pentru a le utiliza ca suplimente herbale sau mirodenii culinare.
Când este uscat și măcinat, sumacul are o textură grosieră, nisipoasă. Sumacul măcinat este excelent pentru a adăuga aciditate, strălucire și culoare multor mâncăruri, incluzând cărnuri la grătar, legume, mâncăruri la cuptor și deserturi. Este folosit pentru îmbunătățirea aromei sosurilor. Reprezintă un ingredient cheie în amestecul de condimente clasic mediteranean cunoscut ca "za’atar".
Beneficii potențiale ale sumacului
Sumacul este cunoascut probabil îndeosebi ca mirodenie culinară, în bucătărie. De asemeni, este folosit de secole în practici de medicină herbală.
Nu există dovezi științifice ale efectelor sumacului asupra oamenilor. Totuși, cercetări timpurii sugerează că poate avea mari beneficii pentru sănătate.
Unele cercetări dau de înțeles că include mulți nutrienți benefici, incluzând fibre, grăsimi sănătoase și unele vitamine esențiale.
O analiză din 2014 a descoperit că sumacul uscat nutrițional este compus din 71% carbohidrați, 19% grăsime și 5% proteine. Majoritatea din grăsimea acestuia provine din două tipuri particulare de substanțe cunoscute ca acid oleic și acid linoleic.
Acidul oleic este un acid gras monosaturat asociat de obicei cu sănătatea inimii. Totodată, este aflat în principal în alte alimente, inclusiv în măsline și avocado.
Acidul linoleic este un tip acid gras esentual omega-6 care este implicat în menținerea sănătății pielii și membranelor celulare.
O analiză chimică din 2004 a fructului proaspăt de sumac a scos la iveală că este constituit din fibră, un nutrient care sprijină sănătatea digestivă.
Există puține informații despre conținutul de micronutrienți al sumacului, însă unele cercetări sugerează că include cel puțin mici procente ale mai multor nutrienți esențiali, precum vitaminele C, B6, B1 și B2.
Sumacul este bogat în compuși antioxidanți. Experții cred că această este principala cauză a largului potențial terapeutic al sumacului. Printre compușii chimici cu o puternică activitate antioxidantă sunt taninuri, antocianine și flavonoide.
Antioxidanții acționează pentru protecția celulelor noastre față de deteriorare și pentru reducerea stresului oxidativ din corpul nostru. Există, de asemeni, dovezi că antioxidanți din mâncare precum sumacul au un rol în reducerea inflamației. Totodată, ajută la prevenirea bolilor inflamatorii, cum ar fi boala de inimă și cancerul.
Unele cercetări sugerează că sumacul poate fi un instrument eficient în controlul zahărului din sânge pentru oameni cu diabet tip 2. Un studiu din 2014 al 41 de oameni cu diabet a evaluat impactul unei doze zilnice de 3 grame de doze de sumac asupra zahărului din sânge și a nivelurilor de antioxidant. La finele studiului de trei luni, grupul care primise suplimente de sumac a avut o îmbunătățire semnificativă a mediei zahărului din sânge și al nivelurilor de antioxidant în comparație cu grupul care a primit placebo.
Un studiu similar a cerut unui grup de 41 de oameni cu diabet să ia zilnic câte o doză de 3 grame de pudră de sumac vreme de trei luni. Grupul a avut o reducere cu 25% în insulina circulatorie, sugerând că sensibilitatea lor a insulinei a scăzut ca urmare a suplimentului de sumac. Oamenii de știință trebuie să facă mai multe cercetări pentru a determina cum sumacul este cel mai potrivit într-un plan de control al diabetului.
Într-un studiu din 2016, li s-a dat la 40 de oameni o băutură din sumac sau cu placebo pentru a se investiga potențialul sumacului de a scade durerea musculară. După patru săptămâni, la finalizarea studiului, s-a constatat că oamenii din grupul care primise băutură cu sumac au avut o reducere semnificativă a durerii musculare induse de exerciții în comparație cu cei din grupul care primise băutură placebo. În același timp, cei dintâi au avut o creștere semnificativă a nivelurilor circulatorii de antioxidant.
Șofranul: Istoria și legendele plantei și mirodeniei
Reviewed by Diana Popescu
on
martie 15, 2026
Rating:

Niciun comentariu: