Plantele în mitologie

 Viața omenească se încheie cu moartea și înmormântarea în pământ. Plantele reprezintă exact opusul. Ele se nasc din pământ și își extrag hrana din el. Din acest motiv, multe tradiții mitologice asociază plantele cu nașterea sau renașterea, și cu ciclul etern al vieții reapărând din moarte. 

Planta ori iarba magică a nemuririi căutate de Ghilgalmeș, eroul din mitologia mesopotamiana antică, furnizează un exemplu despre cum miturile folosesc plantele ca simboluri ale vieții și puterii vindecătoare a naturii. Totuși, deoarece plantele pot fi otrăvitoare și unele mor iarna, ele pot reprezenta, de asemeni, moartea și degradarea.       

                          

O varietate de arbori, tufe, grâne și fructe apar în mituri și legende ca simboluri generale ale renașterii, descompunerii și nemuririi. Unele plante au acumulat mai multe semnificații în folclor. 

Acanta (Acanthus)

Acantă crește în întreaga regiune mediteraneană. Fruzele sale mari sunt regăsite în numeroase sculpturi antice, în special la vârful coloanelor în stil grecesc numite corintiene. Legendele spun că după moartea unei fete, doica sa a pus posesiunile sale într-un coș din apropierea mormântului său. În jurul coșului a crescut un arbore de acantă și l-a închis într-un cerc. Într-o zi, sculptorul Callimachus a observat acest aranjament și a fost inspirat să creeze ornamentul coloanei corintiene. 

Cafeaua

Legende din zone îndepărtate ale lumii spun că oamenii au învățat proprietățile stimulatoare ale cafelei, conținută în boabe ale unor tufișuri. O poveste etiopiană consemnează că un cioban a observat că boabele unui anumit tufiș îi fac caprele mai vioaie și mai rapide. Oamenii au degustat boabele și au constatat că pot fi folositoare menținându-i treji în decursul ceremoniilor religioase. Povești similare din Europa și America de Sud relatează, de asemeni, că oamenii au descoperit efectul cofeinei din cafea observând animale. 

Cerealele

Plantele purtătoare de cereale, "făina vieții", sunt fundamentale în dieta celor mai multe culturi. Orezul este o cereală de bază în mare parte a Asiei sudice. În multe culturi asiatice, oamenii performau ritualuri de onorare a spiritului sau zeității orezului, de obicei feminine. Unele popoare, precum Lamet din Laosul de Nord, credeau într- energie sau forță specială a vieții împărtășite numai de oameni și orez. 

 Deși nativ în America, porumbul era asociat de europeni cu spirite feminine, fie fete, fie mame, fie bunici. Lanurile de porumb unduindu-se sub vânt, de exemplu, erau crezute a marca parcursul Mamei Porumb. Astfel de superstiții pot proveni din credința străveche că grânele erau sacre pentru zeițe ale recoltelor precum zeița greacă Demetra și cea romană Ceres. 

Ciulinul

O legendă scoțiană povestește cum ciulinul, o plantă cu flori violete și tulpini și fruze țepoase, a devenit emblema națională a Scoției. În jurul anilor 950 d.Hr., armate nordice au invadat Scoția. Pe când nordicii se furișau spre tabăra scoțiană după căderea întunericului, unul dintre aceștia a călcat pe un ciulin. Strigătul de durere al acestuia i-a trezit pe scoțieni, care au alungat invadatorii și au salvat țara lor. 

Fasolea

Fasolea a fost o importantă sursă de hrană pentru multe culturi, cu excepția egiptenilor care credeau că era prea sacră pentru a fi mâncată. Numeroși americani nativi ( de la Iroquois din nord-est la Hopi din sud-vest) aveau festivaluri în onoarea fasolei. Europenii pregăteau tradițional prăjituri din fasole pentru sărbători creștine ca Epifania și A Douăsprezecea Noapte. Unele legende vechi leagă fasolea de morți. Filosoful grec Pitagora gândea că sufletele morților rezidă în fasole, în vreme ce romanii se temeau de lemuri, spirite rele ale morților, care aduceau nenoroc într-o casă prin aruncarea în aceasta cu fasole în timpul nopții.

În America Centrală, mayașii credeau că ființele umane fuseseră făcute din porumb. După ce încercările cu alte materiale au eșuat, zeii ar fi reușit să creeze oamenii folosind porumb măcinat amestecat cu apă. 

Ginseng

Rădăcina de ginseng a fost îndelung prețuită în Asia pentru proprietățile sale medicinale. Totodată, se credea că furniza putere și energie erotică. O legendă coreeană spune că un băiat sărac având grijă de tatăl său pe moarte s-a rugat spiritului muntelui, care i-a apărut într-un vis și i-a arătat unde să găsească ginseng. O băutură făcură din această rădăcină i-a lecuit tatăl. O altă legendă povestește despre un om care a găsit ginseng și a încercat să-l vândă la un preț mare. Când lăcomia lui a condus la arestarea sa, el a mâncat rădăcina, care l-a făcut atât de puternic încât și-a înfrânt gardienii și a evadat. 

Laurul

Mereu verdele laur este aflat în multe varietăți de arbori și tufe, incluzând scorțișoara și safrasasul. Mitologia grecească zice că Daphne, o nimfă care a respins dragostea lui Apollo, a fost transformată într-un arbore de laur. Laurul a fost sacru pentru Apollo, ale cărui preotese se spunea că îi mestecau frunzele pentru a deveni oracole. În același timp, grecii își încoronau unii din campionii lor cu cununi de laur. Potrivit mitologiei engleze, dacă doi îndrăgostiți iau o tulpină de laur, o rup în două și îi păstrează părțile, vor rămâne pentru totdeauna credincioși unul altuia. 

Mandragora

Mandragora are proprietățile de a aduce somnul sau a reduce durerea. Numeroase tradiții folclorice corelează planta cu comportamentul erotic. În cartea Genezei, de pildă, soția lui Iacov, Lea, a obținut rădăcina de mandragora pentru a deveni gravidă. Arabii numeau planta mărul diavolului, deoarece considerau că excitarea erotică indusă de ea era păcătoasă. Creștinii medievali asociau madragora cu venerarea diavolului și credeau că vrăjitoarele își făceau imagini ale victimelor lor din rădăcini de mandragora. Potrivit unei tradiții europene, o mandragora striga când era smulsă din pământ. 

Maniocul

Făina făcută din rădăcina de manioc este o hrană de baza tradițională pentru popoarele amazoniene din America de Sud. O poveste despre Mani, un bătrân, iubit conducător al unui sat, explică originea maniocului. Înainte de a muri, Mani a promis că va veni înapoi pentru a avea grijă de oamenii săi, și le-a spus acestora să sape pământul la un an după decesul său. Ei au găsit, astfel, rădăcini de manioc, corpul lui Mani transformat în hrană. 

Mirtul

Un arbust mereu verde, mirtul este asociat cu nașterea și renașterea în mitologia europeană. Grecii antici purtau mirtul când au colonizat noi pământuri, pentru a simboliza începutul unei noi vieți. Grecii au corelat mirtul cu Afrodita, zeița dragostei. 

Pătrunjelul

Grecii aveau credința că pătrunjelul a crescut din sângele unui erou, pe nume Achemorus, care fusese omorât de un șarpe. La jocurile atletice organizate în onoarea sa, își incoronau câștigătorii cu cununi de pătrunjel. Atât grecii, cât și romanii vedeau pătrunjelul ca un simbol al morții și renașterii. Ei puneau adeseori pătrunjelul pe morminte, și cineva care "avea nevoie de pătrunjel era pe punctul de a muri". 

Prazul

Prazul, o plantă erbacee legumicolă cu o tulpină cu frunze stratificate ca și cojile unei cepe, este emblema națională a Țării Galilor. Conform legendei, Sfântul David, sfântul patron al Țării Galilor, a poruncit unei trupe de soldați galezi să-și pună praz pe coifurile lor pentru a se identifica unul pe altul în decursul unei bătălii. Când galezii au câștigat în bătălie, au mulțumit sfântului și prazului pentru victorie.  

Trifoiul

Druizii din insulele britanice vedeau trifoiul ca sacru, cu semnificații atât bune, cât și rele. Sfântul Patrick ar fi convertit păgânii irlandezi la creștinism folosind planta compusă din trei părți a trifoiului ca exemplu al Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh Într-unul. Trifoiul a ajuns să reprezinte fertilitatea și prosperitatea în folclorul englezesc, iar visul despre trifoi  prezicea o căsătorie fericită. 

Tutunul

Planta de tutun originează din cele două Americi, și fumatul din frunze uscate de tutun a fost parte a multor ritualuri ale americanilor nativi. Aceștia au dezvoltat variate mituri despre tutun. O poveste din sud-estul Americii de Nord spune că originea tutunului a fost legată de o relație erotică. Un tânăr și o tânără care călătoreau au părăsit calea lor pentru a face dragoste. Ei s-au căsătorit curând după aceea. Mai târziu, tânărul a trecut iarăși prin locul acela și a găsit o plantă cu un parfum dulce. Poporul său a decis să-l usuce, să-l usuce, să-l fumeze și să-l numească "Acolo unde am venit împreună". Viața cuplului a fost fericită, așa că floarea produsă de relația lor amoroasă, tutunul, a fost fumată la toate întâlnirile intenționate a aduce pace. 

Vița de vie

Frunzele și crengile de viță de vie  rămânând verzi tot anul simbolizează frecvent nemurirea. Planta a fost asociată cu Dionis, zeul grec al vinului (Bahus la romani), care purta o cunună de viță de vie și un toiag încercuit de aceasta. 

Vâscul

Vâscul, care crește în copaci, apare în legende europene ca un simbol al fertilității și vieții veșnice, poate întrucât rămâne verde tot anul.  Spre deosebire de cele mai multe plante, vâscul se dezvoltă fără a fi înrădăcinat în sol. Acest lucru poate explică de ce numeroase culturi au crezut că este ceresc sau supranatural. Totodată, se zicea că vâscul oferea protecție față de vrăjitorie și față de forțe malefice. Druizii aveau credința că avea mari puteri tămăduitoare, în special dacă era adunat fără a se folosi un cuțit și fără a fi lăsat vreodată pe pământ. Unii africani au comparat  vâscul dintr-un copac cu sufletul din trup și au crezut că vâscul dintr-o casă aduce noroc. În mitologia celtică, vâscul era sacru pentru zeul iubit Balder, dar zeul rău Loki ar fi folosit o înșelătorie pentru a-l omorî pe Balder cu o tulpină de vâsc transformată într-o săgeată. 

O multitudine de mituri, legende, superstiții despre plante, arbori, copaci, arbuști și fructe se află pe blogul diane.ro. Pentru a găsi fiecare în parte nu trebuie decât să tastezi ceea ce dorești pe rubrica "CAUTĂ ÎN BLOGUL DIANEI" de pe acest site!

Zeița Diana. Simbolism și arhetipuri