Platon: Inelul lui Gyges | De ce să fim morali?

 Ce este inelul lui Gyges al lui Platon? Ce ar fi dacă am putea fura, înșela și încălca orice normă morală fără a ne teme de vreo pedeapsă? Am mai putea avea motivul de a face ceea ce este bine, drept? 

Anticul filosof grec Platon (427-347 î.Hr.) a luat în considerare această întrebare în opera sa, Republica, care oferă un plan al unei societăți ideale.     

    

Platon gândește că ar trebui să facem ceea ce este drept, chiar și în aceste circumstanțe. Lucrarea explică unele dintre cele mai puternice obiecții față de poziția sa. 

Un dialog despre justiție

În Republica, la începutul cărțîi a doua, învățătorul lui Platon, Socrate, și fratele lui, Glaucon, discută depre justiție, deși mult din ceea ce spun ei se aplică eticii în general. Socrate afirmă că justiția este atât bună în ea însăși, cât și ca un mijloc către alte lucruri bune, precum siguranța și prosperitatea individuală. 

Glaucon este înclinat să fie de acord, însă vrea că Socrate să dovedească acest lucru. Așadar, Glaucon joacă rolul avocatului diavolului. Socrate, cunoscut ca a nu rata nici o oportunitate de a dezbate, consimțeste să audă ce are de zis Glaucon. 

Glaucon schițează o filosofie a justiției (numită în prezent "contractarianism”) care se opune punctului de vedere al lui Socrate. Conform celui dintâi, este ideal să fii capabil să comiți o nedreptate fără a fi prins sau pedepsit, și fără a te teme că alții pot să-ți facă același lucru și ție. 

Există, totuși, problema că dacă nu ar fi impuse reguli împotriva nedreptăților, nimeni nu ar fi la adăpost de faptele injuste ale altora. De aceea, ar fi în avantajul tuturor existența unor reguli drepte. 

Asta nu ar însemna, pe de altă parte, că justiția, dreptatea este bună în ea insăși, ci că ar fi folositoare pentru protejarea lucrurilor la care ținem cu adevărat. 

Provocarea lui Glaucon

Pentru a-și motiva punctul său de vedere, Glaucon introduce ca un experiment "Inelul lui Gyges":

Un om pe nume Gyges este un umil păstor aflat în serviciul regelui din Lydia. Într-o zi, un cutremur deschide o gaură în pământul pe care se îngrijea de turma să. El coboară în acea gaură, unde găsește, printre alte lucruri stranii, un inel pe care și-l pune pe deget. Mai târziu, la o întâlnire a păstorilor, Gyges descoperă că atunci când întoarce inelul către interiorul mâinii sale, ceilalți nu îl pot vedea. Este invizibil!

Dându-și seama de asta, Gyges începe să se dedea unor fapte realmente rele. Găsește o scuză pentru a livra un mesaj la curte și o seduce pe regină. Împreună cu aceasta conspiră să-l omoare pe regele căruia Gyges îi jurase loialitate, și el îi ia locul ca și conducător. 

Mulți au observat asemănarea dintre această poveste și "Stăpânul inelelor" al lui J.R.R. Tolkien. Însă, spre deosebire de această proză fantastică, inelul lui Gyges nu are vreo putere specială conferită purtătorului. Inelul nu îl corupe pe Gyges; acesta revelează ceea ce a fost el de-a lungul timpului, cineva care și-a oprit impulsurile din cauza temerii de pedeapsă. 

Povestea lui Socrate | Descoperirea înțelepciunii în ignoranță

Glaucon crede că acest experiment al inelului lui Gyges expune în general natura umană. Am acționa asemeni lui Gyges, furând, omorând, violând conform tendințelor noastre, dacă am scăpa nepedepsiți pentru asta. 

Argumentul lui Glaucon

Ce are de a face cu justiția această speculație psihologică? 

Argumentul lui Glaucon pare să fie acesta:

Singura dovadă că putem avea justiție sau orice altceva este valoros prin sine însuși vine prin faptul că este ceva care pare să fie bun, chiar dacă nu sunt alte lucruri bune care să vină împreună cu aceasta. Dar, când izolăm justiția de lucruri bune precum a fi gândit bine de către alțîi, aceasta nu mai pare să fie bună pentru noi. Lucrurile bune pe care justiția le aduce explică deplin credința noastră că justiția este bună. De aceea, nu există nici un motiv de a crede că justiția este valoroasă mai mult decât  instrumental.

Glaucon are de adăugat încă o întorsătură a unei situații:

Să ne imaginăm o persoană întru totul nedreaptă și una întru totul dreaptă ale căror sorți normale sunt inversate. Poate că Gyges pune pe seama altcuiva faptele sale rele. Acea persoană nevinovată este torturată și executată pentru fărădelegi pe care nu le-a comis, în vreme ce Gyges se bucură de toate avantajele unei bune reputații. 

Teoria lui Platon despre dragoste | Dialogul socratic "Banchetul"

Desigur, nimeni nu ar prefera să fie această  această nenorocită persoană dreaptă când ar putea fi, în schimb, Gyges! Așa cum luna nu strălucește prin propria sa lumina, justiția pare să strălucească, ca să zic așa, din cauza lucrurilor bune pe care ne ajută să le obținem (individual). A prețui justiția atunci când nu ne furnizează aceste lucruri este că și cum am prețui bani care nu au putere de cumpărare. 

Slăbiciunile teoriei lui Glaucon

Acest argument reușește în a ne arată că justiția nu este bună prin ea însăși? Există loc de îndoială... 

Este neclar dacă Glaucon este cu adevărat atât de cinic în privința umanității. Oricum, el își supraapreciaza punctele de vedere. Într-adevăr, cei mai mulți oameni ar trece dincolo de niște norme morale dacă ar avea inelul (în mod sigur unii politicieni ar face asta). Însă nu ar trebui să acționăm cu toții precum niște psihopați. 

Presupus, unii oameni ar folosi inelul chiar și pentru a face bine, asemeni unor supereroi. Ființele umane sunt extrem de interesate de ele însele, dar multora le pasă de semenii lor într-un anumit grad. 

Este adevărat că nu multe ar prefera să fie pedepsite ca persoane drepte în loc de a fi răsplătite ca persoane nedrepte. Asta ar putea ar arăta un număr de aspecte. Poate arată, așa cum implică Glaucon, că nu avem mereu cele mai îndreptățite motive a de fi drepți. 

Chiar dacă se petrece asta, este potrivit să gândim că dreptatea este valoroasă prin ea însăși, deși cauzele noastre pentru a face ceva drept pot fi uneori copleșite de motive opuse. Însă, de asemeni, pare că stă să fie extrem de dificil în a face ceea ce ar trebui să facem. 

Replica lui Platon pentru Glaucon

Restul Republicii constitue un răspuns extins pentru Glaucon. 

În principiu, Platon este de acord că trebuie să ne urmărim cele mai mari interese proprii, dar insistă că, în cele din urmă, este întotdeauna în interesul nostru să facem ceea ce este just, drept, întrucât faptele greșite ne pătează sufletele sau caracterele. În același timp, Platon apără ideea sa dintr-un dialog anterior, Gorgias. 

Unii au gândit că nu există un răspuns limpede la întrebarea despre ce ar trebui să facem când interesele noastre și îndatoririle noastre morale intră în conflict. Posibilitatea existenței unei persoane raționale căreia nu îi pasă de moralitate continuă să pună întrebarea "De ce să fii moral?", o temă presantă din punct de vedere filosofic. 

Biografia lui Platon | Viața și filosofia