Fierul: Simbol și semnificație

 În decursul istoriei civilizației, fierul a ajuns să fie utilizat relativ recent (cu mii de ani înainte de Hristos). În mituri despre epoci ale pământului, fierul reprezintă ultimul stadiu în progresul ce a început odată cu epoca de aur. 

Fierul era un atribut al zeului războiului, Marte (în grecește, Aries), iar culoarea roșcată a ruginii sale o sugera pe cea a sângelui. În lumea antică, se credea că era un metal care inspira frică demonilor și spiritelor rele. Din acest motiv, mulți oameni purtau inele și amulete din fier, o practică pe care biserica a găsit că era necesar să o interzică în secolul al VII-lea după Hristos. 

                          

Superstiții despre potcoave au condus și ele către credința că acest metal avea puterea de a proteja față de rău, având în vederea forma de lună a potcoavei și corelarea sa cu calul, un animal cu o mare importanță simbolică. 

Din timpuri străvechi, oamenii au folosit țepe din fier pentru a incrsta pe pământ cercuri magice, ca o protecție împotriva demonilor. 

Pe de altă parte, multe plante medicinale nu erau scoase din pământ cu uneltele din fier întrebuințate pentru a se săpa morminte, ca nu cumva ierburile să-și piardă proprietățile vindecătoare. 

Anticii găseau o indicație despre puterile supranaturale ale fierului în capacitatea sa de a fi magnetizat. Se credea chiar că magnetita putea să extragă boala din corp, să provoace compasiunea și să confere coeziune în cuplurile căsătorite. Regiunea în care se afla magnetita era văzută, de asemeni, ca o "infecție" magică, otrăvitoare pentru plante. 

În China străveche, fierul semnifică forța și justiția. Se credea că putea împiedica pătrunderea dragonilor de apă ostili și, din această cauză, pe malurile râurilor și la stavilare se îngropau figurine din fier. 

Superstiții despre fier