Umbra în psihologia lui Jung | Latura întunecată a sinelui nostru

 În psihologia lui Carl Gustav Jung, "persona" sau "persoana" este a noastră "față publică", rolul pe care-l jucăm în plan social. Persona se evidențiază în lumina acelor aspecte ale personalitățîi noastre cu care vrem să fim asociați. 

De exemplu, dacă identitatea ta conștientă este cea a unui "antreprenor", "persona" ta ar trebui să proiecteze un aer de încredere în tine, experiență și pricepere financiară. Însă, asemeni umbrei pământului de pe fața lunii în timpul unei eclipse, "persona" aruncă o rețea de întuneric peste ceea ce se află în spatele său. Carl Jung a numit potrivit această dimensiune ascunsă și îndeosebi inconștientă a psihicului ca UMBRĂ.         

                                  

Relația dintre persona noastră și umbra noastră tinde să fie reciprocă. Cu cât este mai rigidă, mai infrumuțesată, mai unilaterală persona, cu atât devine mai mare umbra pe care o aruncă asupra restului personalitățîi (așa cum se petrece în povestea despre Jekyll și Hyde). Umbra este rezervorul sinelui nostru respins, neglijat și dezavuat. Aceasta este stângăcia noastră, "retardarea" și imaturitatea noastră. Reprezintă lăcomia, lascivitatea și setea noastră de putere. Poate fi o emoție, precum mânia și dragostea, pe care refuzăm să o recunoaștem și căreia ne impotrivim. Câteodată este maimuța ancestrală care zdrăngănește cușca minții noastre extrem de raționale, "civilizate". Poate fi, de asemeni, copilul care am fost odată dar cu care am pierdut contactul, artistul, muzicianul, dansatorul, scriitorul, exploratorul, vindecătorul sau războinicul din interiorul nostru pe care l-am întemnițat în inconștientul nostru. Jung afirmă, pur și simplu, că umbra este cine suntem dar refuzăm să fim. În visele noastre, umbra este simbolizată în general de un personaj de același gen cu cel care visează. 

O femeie visează: "Vreau să adorm, însă cumnata mea se întinde practic deasupra mea. Sunt deranjată de acest lucru și încerc să o împing deoparte. Ea sfârșește prin a mă lovi în frunte cu tocul înalt al pantofului său". Ego-ului nostru îi place să creadă că este centrul personalității noastre; acesta este egocentrismul nostru. Când ajunge să fie față în față cu umbra, acesta încearcă tipic să devieze intruziunea și să alunge umbra înapoi în inconștient. Acest lucru este simbolizat în visul femeii de mai sus: dorința ei de a adormi semnifică faptul că vrea să fie inconștientă de ceva. Însă, umbra, simbolizată de cumnata sa, nu vrea asta și forțează o confruntare. Asocierea sa a cumnatei ei a fost că a sa cumnată era o persoană foarte superficială. Totuși, visul psihicului ei o provoacă să își vadă mai îndeaproape propria sa superficialitate, să își vadă cumnata în ea însăși. Aceasta este o sarcină dureroasă și neplăcută, simbolizată de pantoful cu toc înalt (în acest context, un simbol al atitudinii sale înalte, superioare în relația cu alții) care ii lovește fruntea, locul "celui de-al treilea ochi" sau "ochiului cunoașterii". 

Carl Gustav Jung a afirmat odată că "umbra este 90% aur". Prin asta a vrut să spună că ceea ce respingem în propria noastră natură poate fi un bun de preț pentru noi dacă este potrivit dezvoltat ori integrat. Emoția mâniei este un exemplu. Dacă expresia și conștientizarea mâniei a fost exclusă de a noastră persona (poate că o parte a felul cum am fost crescuți) acestea rămân nedezvoltate. Mânia tinde să iasă la suprafață în clipa nepotrivită sau într-un grad greșit, ori, poate, și mai rău, aceasta nu iese deloc la suprafață. Reprimarea sa continuă poate provoca atacuri de panică, depresie, probleme de digestie, tensiune sanguină înaltă, dureri de cap, etc. Visele noaste pot deveni populate cu oameni furioși, monștri sau chiar vampiri, întrucât mania noastră reprimată suge viața din noi. Pe de altă parte, dacă gestionăm bine mânia, suntem capabili să o experimentăm și să o exprimăm pe măsură ce se ivește, și fără un stres exagerat. Suntem mai dornici să ne stăpânim sinele, iar mânia noastră ne poate ajuta să ne furnizăm energia și motivația pentru a face schimbări necesare în viața noastră. Este de ajutor să înțelegem că multe caracteristici negative atribuite umbrei derivă mai puțin din natură să inerentă, și mai mult din atitudinea de respingere pe care o direcționăm către aceasta. Influența umbrei asupra vieților noastre, fie pozitivă fie negativă, depinde foarte mult de voința noastră de a o recunoaște și a ne împăca cu ea. 

Un bărbat visează: "Sunt într-o casă în care se petrece și se face dragoste la greu. Îmi dau seama că nu mai pot sta acolo și vreau să plec. Când tipul care dă petrecerea află că vreau să plec, devin speriat. Nu-i place când oamenii vor să plece. Pretind că mă bucur fumând iarbă, dar asta mă face să mă simt foarte rău". Nu toate aspectele umbrei au un filon de aur în miezul lor. Unele sunt extrem de distructive și se hrănesc asemeni unor ciuperci din materialul sănătos al psihicului. Bărbatul cu visul de mai sus a ajuns să fie față în față cu dimensiunea distructivă a propriei sale personalități. În drumul sau către recuperarea din dependența de droguri sr va confrunta nu numai cu presiuni externe, ci și cu mișelia guvernării sufletului său. 

Pe lângă visurile noastre, o altă cale importantă în care se face cunoscută umbra noastră este prin procesul proiecției. Proiecția are loc când percepem elemente ale personalității noastre ca fiind prezente în alți oameni, mai curând decât în noi înșine. De pildă, femeia care visează despre propria sa superficialitate prin cumnata sa. Visul ei o provoacă să își retragă această proiecție prin aflarea originii sale autentice în ea însăși. Un indiciu bun că îți proiectezi unele aspecte ale inconștientului tău asupra unei alte persoane este când comportarea acesteia îți stârnește o puternică reacție anormală, o reacție care nu este experimentată de cei din jurul tău. Când întâlnim în cineva un aspect pozitiv, dar nedezvoltat, al personalitățîi noastre, tindem să respectăm foarte mult acea persoană. Când întâlnim în cineva un aspect negativ, însă inconștient, al personalității noastre, tindem să subevaluăm în mare măsură acea persoană. O mare parte a tuturor căsătoriilor originează din proiectarea a sufletelor a doi oameni unul către celălalt (se pare că multe divorțuri se petrec din pricina umbrei lor negative). 

A avea de a face cu propria noastră umbră poate fi o lucrare dureroasă, umilitoare. Este nevoie de curaj pentru a ne confrunta cu sinele nostru "mai jos". Însă, darurile care rezultă prin eforturile noastre aduc beneficii nu numai nouă, ci și celor din preajma noastră, și lumii în general. Persona și umbra nu sunt numai elemente ale unei psihologii individuale, ci și ale unui grup. Fiecare națiune și cultură, fiecare partid politic, biserică, organizație, afacere și familie are o persona și o umbră. Acestea se identifică cu prima, și o neagă pe a doua, pe care o proiectează asupra unora din alt grup. Divizarea și polarizarea dintre țări sau dintre oamenii unei singure țări se bazează pe procesul proiectării umbrei. Jung a remarcat că "centrul întregii nedreptăți este aflat invariabil cu câteva mile dincolo de liniile inamice". Prin proiecție, lumea devine "terenul de luptă" al atâtor de multe ego-uri oarbe, cu umbrele lor renegate și mânioase. Cu cât suntem mai ignoranți de propria noastră umbră, cu atât mai mult suntem marcați de aceste forțe inconștiente, colective. Suntem mai puțin vulnerabili față de aceste forțe atunci când ne înfruntăm cu propria noastră latură întunecată!

Ce este inconștientul colectiv al lui Jung?