11 iunie: Sfântul Apostol Barnaba

 Comemorat pe 11 iunie, Sfântul Barnaba, unul dintre cei 70 de Apostoli, s-a născut pe insula Cipru, în familia seminției lui Levi, și a fost numit Iosif. Și-a însușit educația la Ierusalim, fiind crescut împreună cu prieteni ai săi și colegul său Saul (viitorul Apostol Pavel) de către renumitul învățător  Gamaliel. Iosif a fost pios, a mers regulat la templu, a respectat cu strictețe posturile și a evitat distragerile tinerești. 

În această perioadă, Domnul Iisus Hristos și-a începu misiunea pământeană. Văzându-l pe Domnul și ascultând cuvintele sale divine, Iosif a crezut în El ca Mesia. Plin de o dragoste arzătoare pentru Mântuitor, l-a urmat pe El. Domnul l-a ales să fie unul din cei 70 de Apostoli. Ceilalți Apostoli l-au numit Barnaba, însemnând "fiul consolării". "Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tălmăcire, „fiul mângâierii”, un levit, de neam din Cipru, a vândut un ogor pe care-l avea, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor" (Faptele Apostolilor 4: 36-37).       

                               

Când Saul a sosit la Ierusalim după convertirea sa și a căutat să se alăture adepților lui Hristos, oricui i-a fost teamă de el, întrucât fusese persecutat de biserică cu numai puțin timp mai înainte. Barnaba, totuși, a venit cu el la Apostoli și le-a spus că Domnul îi apăruse lui Saul pe drumul spre Damasc (Faptele Apostolilor 9: 26-28). 

Sfântul Barnaba s-a dus în Antiohia pentru a-i încuraja pe credincioși. "Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul. Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adăugat la Domnul" (Faptele Apostolilor 11: 23-24). Apoi, a mers la Tars, și l-a adus pe Apostolul Pavel la Antiohia, unde cei doi au dat vreme de un an învățături oamenilor. Aici, ucenicii au început pentru prima oară să fie numiți creștini (Faptele Apostolilor 11:26). La începutul unei foamete și luând cu ei pomeni generoase, Pavel și Barnaba au revenit la Ierusalim. Când regele Irod l-a omorât pe Sfântul Iacob, fiul lui Zevedeu, și i-a trimis în închisoare pe Apostoli pentru a-i satisface pe evrei, Sfinții Barnaba, Pavel și Petru au fost duși în afara temniței de un înger al Domnului. 

Ei s-au ascuns în casa mătușii lui Barnaba, Maria. Mai târziu, când persecuția s-a liniștit, s-au întors în Antiohia, luându-l cu ei pe fiul Mariei, Ioan, zis și Marcu. Prin inspirația Sfântului Duh, prorocii și învățătorii de acolo i-au preluat pe Barnaba și Pavel, și i-au trimis să facă lucrarea pe care Domnul le-o încredințase (Faptele Apostolilor 13:2-3). Ajungând la Seleucia, ei au navigat către Cipru și, în orașul Salamis, au propăvăduit Cuvântului lui Dumnezeu în sinagogile evreiești. 

La Paphos, au întâlnit un vrăjitor și profet fals numit Bar-Isus, care era apropiat de proconsulul Sergius. Vrând să audă Cuvântul lui Dumnezeu, proconsului a invitat Sfinții să vină la el. Vrăjitorul a încercat să-l întoarcă pe proconsul de la Credință, însă a fost denunțat de Apostolul Pavel, iar cuvintele Sfântului l-au orbit dintr-o dată. Proconsulul a crezut în Hristos (Faptele Apostolilor 13:6-12). 

De la Paphos, Barnaba și Pavel au călătorit la Pergamum din Pamfilia, și au predicat evreilor și neevreilor din întreaga regiune. Evreii au ripostat și i-au alungat pe Pavel și Barnaba. Sfinții au ajuns la Iconium, dar au aflat că evreii voiau să-i bată cu pietre, așa că s-au retras la Listra și Derben. Acolo, Apostolul Pavel a vindecat un om schilodit la ambele picioare de la naștere. Oamenii au crezut că ei sunt zeii Zeus și Hermes, și au vrut să le ofere sacrificii. Sfinții abia au reușit să-i convingă să nu facă asta (Faptele Apostolilor 14:8-18). 

Atunci când s-a ridicat întrebarea dacă cei convertiți dintre neevrei ar trebui să accepte circumcizia, Barnaba și Pavel s-au dus la Ierusalim. Acolo au fost primiți călduros de Apostoli și părinți. Preoții au relatat că "După venirea lor, au adunat Biserica şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei şi cum deschisese neamurilor uşa credinţei (Faptele Apostolilor 14:27). 

După lungi deliberări, Apostolii au hotărât să nu impună nici un fel de copleșire creștinilor neevrei cu excepția de "a se feri de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sânge" (Faptele Apostolilor 15: 19-20). Au fost trimise epistole prin Barnaba și Pavel, ei au propăvăduit din nou la Antiohia și, apoi, s-a hotărât să viziteze alte orașe în care fuseseră mai înainte. Barnaba l-a luat pe Marcu împreună cu el, dar Sfântul Pavel nu a fost de acord cu asta. S-a iscat o ceartă și cei doi s-au despărțit. Barnaba și Marcu s-au dus în Cipru (Faptele Apostolilor 15:36-41). 

Având numeroși credincioși, Sfântul Barnaba a mers la Roma, unde, poate, a fost cel dintâi care l-a propăvăduit pe Hristos. 

11 iunie: Sfântul Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeei

Sfântul Barnaba a întemeiat scaunul episcopal la Mediolanum (în prezent, Milano), și la întoarcerea sa spre Cipru a continuat să propăvăduiască despre Mântuitorul Hristos.    Evreii, înfuriați, au incitat paganii împotriva lui Barnaba, iar aceștia l-au omorât cu pietre în afara orașului și, apoi, au făcut un foc pentr a-i arde trupul. Mai târziu, sosind în acest loc, Marcu a luat trupul nevătămat al Sfântului Barnaba și l-a îngropat într-o peșteră, punând pe pieptul Sfântului Evanghelia lui Matei, așa cum își dorise acesta. 

Sfântul Barnaba a murit în jurul anului 62, la vârsta de 76 de ani. Cu timpul, locul său de îngropăciune a fost uitat, însă numeroase semne l-au indicat. În anul 448, în decursul domniei împăratului Zeno, Sfântul Barnaba i-a apărut de trei ori arhiepiscopului Antim al Ciprului, și i-a semnalat unde erau îngropate moaștele sale. Săpând acolo, creștinii au găsit corpul nevătămat al Sfântului, având pe pieptul său Sfânta Evanghelie. 

11 iunie: Sfântul Apostol Bartolomeu