Superstiții despre calendar

 Potrivit unei superstiții europene, ar fi cu ghinion să se agațe un calendar pe perete înainte de Anul Nou. Similar, unii oameni considerau că era cu ghinion să se întoarcă sau să se rupă fila unui calendar către următoarea zi ori lună înainte sosirii datei respective. 

Unele zile erau văzute drept nenorocoase. În anul 1565, Richard Grafton, astrolog și istoric, a alcătuit o listă cu 61 de zile pe care le credea a fi ghinioniste.      

                   

Superstiții despre calendar

Erau trei zile de luni văzute tradițional a fi de rău augur: prima luni din aprilie, crezută a fi ziua de naștere a lui Cain și cea în care acesta îl omorâse pe Abel; a doua luni din august, ca ziua în care fuseseră distruse Sodoma și Gomora; ultima luni din decembrie, ziua în care Iuda l-ar fi trădat pe Iisus. 

Ziua de vineri 13 era temuta în culturile occidentale din cauza tradiției creștine conform căreia Iuda ar fi fost cel de-al treisprezecelea oaspete la Cina cea de Taină. Pe de altă parte, ziua de marți 13 era considerată cu nenoroc în țări vorbitoare de greacă și spaniolă, o tradiție parțial înrădăcinată în căderea istorică a Constantinopolului într-o marți (13 aprilie 1204 și 29 mai 1453). Ziua de vineri 17   era crezută a fi cea mai ghinionistă în Italia. 

Vinerea a apărut în superstiții vechi ca o zi inauspicioasă. Biserica a înfățișat-o ca cea mai blestemată zi a săptămânii. Nu numai pentru că Hristos a murit într-o vineri, ci și deoarece în această zi ar fi avut loc o mulțime de tragedii teribile precum Potopul și încurcarea limbilor de la turnul Babel. Poate că adevărată cauză a acestei ostilități a bisericii față de vineri provine din faptul că atât romanii cât și teutonii o dedicasera zeiței dragostei. La Roma era "ziua lui Venus", iar în Germania "ziua zeiței Freia". 

Tradițional, ziua cea mai norocoasă pentru o căsătorie era miercuri, iar cea mai nenorocoasă era sâmbătă. 

Superstiții românești despre calendar

În calendarul popular românesc, lupul stăpânea perioada hibernală a anului, în vreme ce  calul domina perioada încălzirii, primăvara și vara. Calul era reprezentat în calendarul creștin prin sfinți însoțiți ori transportați de astfel de animale, precum Sfinții Sângiorz, Sântilie și Sânnicoară. 

În Banat, Țara Oltului, Teleorman și Suceava, există un așa-zis "Calendar de Ceapă". În seara dinaintea Anului Nou, se alegeau 12 foi de ceapă de mărime egală, punându-se sare fină în ele și fiind numite după fiecare lună a anului. A doua zi, se observa care dintre ele era mai apoasă, ceea ce semnifica care dintre luni va fi mai ploioasă. În alte zone ale României, "Calendarul Cepei" era creat în Ajunul Crăciunului. 

Ciocârlia era văzută, grație prezenței sale, ca o vestitoare a vremii prielnice agriculturii, fiind numită "pasărea plugului", "ceasornicul plugarilor" ori "Calendarul plugarului".   

În impresionata carte a Antoanetei Olteanu, "Calendarele Poporului Român", putem găsi, de asemeni o sumedenie de credințe, precum Calendarul sărbătorilor cu dată fixă: Calendarul sărbătorilor mobile, Calendarul anotimpurilor, Calendarul săptămânal, Calendarul zilelor și al nopților.  

Surse principale:

⦁ Richard Webster: The Encyclopedia of Superstitions

⦁ Joseph McCabe ·: A Book of Popular Superstitions. A Study of Humanity's Capacity for Wrong Beliefs

⦁ Romulus Antonescu: Dicţionar de Simboluri şi Credinţe Tradiţionale Româneşti

Evenimente astrologice majore în horoscopul anului 2027 | Calendar astrologic 2027