Sfantul Antonie cel Mare – O viata intru credinta si rugaciune

Sfantul Antonie cel Mare este cunoscut drept parintele calugarilor, tatal cenobitilor, fondatorul vietii monahale crestine si staretul sau abatele. Sarbatorit pe 17 ianuarie, el este un sfant facator de minuni, indeplinator al dorintelor, ocrotitor al saracilor, copiilor si fetelor ce isi doresc sa se marite.
Sfantul Antonie cel Mare este primul crestin care s-a dedicat unei existente cenobitice de singuratate. Ca pustnic, s-a remarcat prin sfintenia vietii sale indelungate, care a influentat numerosi oameni contemporani lui si mai multe generatii, pana in zilele noastre. Multe din ideile sunt inca puse in practica de calugarii si maicutele din prezent. Viata sa a avut un puternic impact asupra istoriei crestinismului timpuriu si a bisericilor crestine din toata lumea.

Cele mai multe lucruri cunoscute despre Sfantul Antonie provin din scrierile Sfantului Atanasie, un discipol si un bun prieten al acestuia, care a asternut pe hartie biografia maestrului sau spiritual.

Caminul Sfantului Antonie

Sfantul Antonie s-a nascut in anul 251 d.Hr. , intr-o familie instarita din satul Coma (Kemn el-Arous), in Egiptul mijlociu. Credinciosii sai parinti i-au asigurat o educatie crestina, si l-au dus in mod regulat la biserica, impreuna cu sora sa mai mica.
La 18 ani, parintii sai au murit, Antonie ramanand astfel singurul protector al sorei sale, Dious. Dupa o vreme , Antonie a inceput sa reflecteze la felul cum apostolii au renuntat la tot pentru a-l urma pe Cristos, dorindu-si sa procedeze la fel. Intr-o zi, a auzit in timpul slujbei pasajul din scriptura in care Iisus ii spune unui tanar bogat : „Daca vrei sa fii desavarsit, du-te de vinde ce ai, da la saraci si vei avea o comoara în cer! Apoi vino si urmeaza-Ma” (Matei 19:21). Impresionat de aceste cuvinte, el le-a inteles ca un mesaj personal trimis lui de catre Dumnezeu, hotarandu-se sa urmeze calea indicata de Iisus tanarului cel avut. A vandut cea mai mare parte a proprietatile sale, a daruit multi bani saracilor si a dat restul averii sorei lui, pentru a-si completa educatia intr-un partenon, o comunitate de femei credincioase din apropierea caminului sau.

Retragerea Sfantului Antonie din lume

Eliberat de lanturile materiale, tanarul a inceput sa duca o viata ascetica la marginea satului sau. Nu si-a mai intors deloc gandul spre preocuparile legate de lume, ocupandu-si mintea numai cu aspiratia de a-l multumi pe Dumnezeu. A cautat indrumare despre rugaciune, meditatie, postire si sfintenie la un om sfant din apropiere de Coma. De asemeni, a vizitat multi oameni credinciosi pentru a invata de la ei un comportament virtuos pe care sa il puna el insusi in aplicare. Sfantul Antonie le-a urmat exemplul in rugaciune si post, invingand toate ispitele ce dau tarcoale tinerilor barbati. S-a silit sa nu doarma vreme de mai multe zile si nopti, mancand o data pe zi, uneori odata la doua zile, si stand culcat numai pe pamantul gol. Filozofia desprinsa din faptele lui era aceea ca tinerii trebuie sa isi tortureze cat mai mult cu putinta trupul, astfel incat sa reziste intr-o mai mare masura slabiciunilor fizice si spirituale. Dupa un timp, si-a parasit locurile natale si a trait intr-o pestera dintr-un munte, rugandu-se pentru izbavirea lumii. A avut parte de lupte fioroase cu demonii deghizati sub forma unor animale salbatice, in urma carora a capatat rani grave, fiind la un pas de a-si pierde viata. Si-a dus traiul numai cu paine si sare, mancand numai dupa asfintitul soarelui.

Sfantul Antonie si diavolul

In izolarea sa, Sfantul Antonie a trebuit sa sa razboiasca cu ispitele carnii si atacurile demonilor. Diavolul nu a rabdat sa mai vada acest om atat de asemanator lui Cristos, hotarandu-se sa ii risipeasca virtutile. Satana l-a asaltat adeseori, atat spiritual cat si trupeste, aparandu-i de multe ori sub forma unui porc (in unele tari de astazi, sunca de porc este mancarea traditionala a sarbatorii Sfantului Antonie). Un prieten care i-a adus intr-o zi paine, la descoperit pe sfant batut amarnic si aproape de a-si da suflarea in urma atacurilor diavolului.

Primul asalt al lui Satana a avut loc pe campul de lupta al mintii. Antonie a trebuit sa infrunte o avalansa de ganduri ispititoare, legate de toate placerile lumii, de bunastarea sorei sale si de dificultatile ce il asteptau in viata pe care si-o alesese. Aceasta vicioasa plasa de paianjen era mestesugit lucrata, dar sfantul a recunoscut-o ca apartinand diavolului, asa ca a destramat-o printr-o staruitoare rugaciune si stare de veghe. Lupta a devenit si mai amarnica atunci cand Satana, profitand de tineretea lui Antonie, l-a tentat cu ganduri lascive, starnindu-i apetitul trupului, insa sfantul le-a invins printr-un post si mai sever, prin meditatii asupra mortii si a eternelor torturi ce ii asteapta pe cei ce se lasa in voia placerilor senzuale. Sfantul Antonie a iesit si mai intarit in urma acestor experiente.

Atunci cand Satana s-a vazut infrant, si-a luat o voce omeneasca si s-a plans amar lui Antonie : “Am pacalit si invins multi oameni pana acum, dar am fost invins de straduintele tale ascetice”.

Dandu-si seama ca dusmanul sau va continua sa ii dea tarcoale, asemeni unui leu in jurul prazii sale, Sfantul Antonie nu si-a pierdut vigilenta ca urmare a victoriei sale. Pentru a nu fi cotropit de diavol in timpul somnului, si-a atarnat un clopotel de toiagul pe care se sprijinea pentru a se odihni in vreme ce se ruga sa ramana treaz. In acest fel, atunci cand adormea toiagul cadea la pamant, iar clopotelul suna, readucandu-l pe Antonie la trezie si lupta contra lui Satana. A petrecut astfel multe nopti fara a dormi, cufundat in rugaciune, si si-a restrans hrana numai la paine si apa, din care gusta numai dupa lasarea intunericului intrucat, isi zicea el, numai prin slabirea placerilor corpului se poate invigora mintea.

Pentru a avea parte de o si mai mare singuratate, Sfantul Antonie s-a retras departe de orice zona locuita, la un loc de ingropaciune de la marginea desertului, unde s-a inchis intr-un mormant. Diavolul, inversunat de umilitoarele infrangeri de pana atunci, a vrut sa se razbune, si a recurs la violente fizice, trimitand intr-o noapte o ceata de demoni, ce l-au batut pe Antonie pana a ajuns sa fie aproape mort. Chiar si atunci, doborat la pamant, acoperit cu rani si vanatai, sfantul a rostit cu o voce cutremuratoare : “ Aici sunt, diavolilor, gata pentru a primi si mai multe rani.Incercati tot ce puteti mai rau, dar nu ma veti desparti niciodata de Cristos.”

Intaratat de indrazneala lui Antonie, Satana si-a strans slujitorii si le-a spus : “ Nu vedeti ca nu il putem supune pe acest om nici cu ispite ale carnii, si nici prin suferinte fizice ? Trebuie sa il atacam prin alte mijloace !”
In acea noapte, in timp ce Sfantul Antonie zacea pe pamant, incercand sa isi revina, o multime de demoni au intrat in mormantul sau si au incercat sa il inspaimante luand diverse forme, precum cele de lei fiorosi, serpi amenintatori sau lupi infometati. Antonie nu s-a temut insa de nimic, si si-a luat in ras inamicii :”Ce-i cu toate urletele astea zadarnice ? Daca aveti puterea de a ma sfarteca, de ce nu o faceti ? Adevarul este ca nu imi puteti face nici un rau, caci Domnul este scutul meu si zidul meu de aparare”,

Dupa ce si-a dovedit astfel credinta si neinfricarea, a avut mangaierea de a simti prezenta lui Dumnezeu. Ridicandu-si ochii catre ceruri, a zarit perdeaua azurului data deoparte, iar o raza de lumina s-a pogorat asupra lui. De indata, demonii s-au facut nevazuti, iar durerile din trup au disparut ca prin minune. Mangaiat de aceste semne ale gratiei divine, s-a adresat Domnului sau : “ Doamne, unde ai fost atunci cand toate aceste suferinte si necazuri s-au abatut asupra mea ? De ce nu m-ai ajutat ?” Raspunsul nu s-a lasat mult asteptat : “ Am fost aici, Antonie, dar am vrut sa fiu martorul luptei tale. Dupa ce am vazut cum ai rezistat dusmanului fara a face nici un pas inapoi, am hotarat sa iti fiu de ajutor si sa iti fac numele vestit in cele patru zari ca slujitor credincios al meu”.
Antonie a ingenuncheat in rugaciune si i-a multumit Domnului pentru aceasta promisiune si pentru reinvigorata pace si putere ce ii umpleau sufletul.

Sfantul Antonie in desert

La 35 de ani, Sfantul Antonie s-a mutat la est de Nil, in muntii din Pispir (Vista), unde a trait intr-o totala solitudine. Singuratatea i-a adus insa aproape ispitele plictiselii si descurajarii. Si-a simti sufletul atat de mult coplesit de aceste tentatii incat s-a adresat lui Dumnezeu “Doamne, vreau sa fiu izbavit de aceste gandurie rele. Ce trebuie sa fac ? Cum pot fi salvat ?” Dupa putin timp, a zarit pe cineva asemanator lui, care statea jos si muncea, impletind rogojini din frunze din palmier, dupa care se ridica pentru a se ruga. Acesta era un inger trimis de Dumnezeu pentru a-l invata pe Antonie cum sa traiasca in desert. In cele din urma, Sfantul Antonie a inteles ca, pentru a-si infrange plictiseala, trebuie sa alterneze munca cu rugaciunea.

Dupa douazeci de ani, faima sa a atras multi ucenici, care s-au asezat in vecinatatea lui, incercand sa urmeze exemplul vietii sale sfante. Sfantul Antonie a devenit conducatorul lor spiritual, invatandu-i prin vorba si fapta cum sa duca o viata ascetica. Oameni din toata lumea au venit la el pentru a afla vindecarea trupului, mintii si sufletului, la fel cum nenumarati calugari l-au cautat pentru a cere sfat si indrumare.

Sfantul Antonie, implinitorul dorintelor

In traditia romanesca, Sfantul Antonie este facator de minuni si are darul de a implini dorintelor adevaratilor credinciosi intru Dumnezeu. Tocmai de aceea, exista o rugaciunea speciala adresata lui …

Rugaciunea catre Sfantul Antonie cel Mare

Sfinte Antonie cel Mare ,facator de minuni.Tu ai fost demn sa-L ai pe Iisus in brate.Tu esti ajutorul celor saraci,Tu esti ajutorul celor intristati. Intr-o zi de marti te-ai nascut, intr-o zi de marti ai murit, azi marti implineste rugaciunea mea:
¨.............................................................................................................(in acest spatiu trebuie sa mentionezi ce dorinte vrei sa ti se implineasca)” .
Sfinte Antonie cel Mare, facator de minuni, cred in tine ca ma vei ajuta. Amin !

De asemeni, poti fi interesat de Acatistul Sfantului Antonie cel Mare


Sfantul Antonie in picturile lumii

Popularitatea Sfantului Antonie cel Mare l-a adus in atentia unora din cei mari pictori ai lumii. Iata numai cateva din capodoperele ce il infatiseaza :

Hieronymus Bosch – Ispitirea Sfantului Antonie

Pieter Bruegel cel Batran – Ispitirea Sfantului Antonie

Paul Cézanne - Ispitirea Sfantului Antonie

Giorgione – Madona cu pruncul impreuna cu Sfantul Antonie si Sfantul Roch

Francisco de Goya – Minunea Sfantului Antonie

Matthias Grünewald – Ispitirea Sfantului Antonie

Diego Velázquez – Sfantul Antonie abatele si Sfantul Pavel pustnicul


Copyright © diane.ro. 2012

Articole pe aceeasi tema din blogul Dianei:

Sfantul Ion in superstitii si traditii romanesti

Sfantul Nicolae , poveste si legenda

Rugaciunile de ziua Sfantului Valentin