Doua povesti despre Socrate si moarte
In ultimul timp, nu intamplator, gandurilor m-au purtat catre moarte si, iarasi deloc intamplator, catre Socrate. Va ofer astazi doua povesti despre Socrate, asa cum au fost relatate de Osho, in a sa carte "Viata, dragoste, ras - Celebrandu-ne existenta."
Prima poveste despre Socrate si moarte
Atunci cand Socrate era pe moarte, se simtea nemaipomenit de fericit, iar ucenicii sai nu puteau intelege in nici un chip acest lucru. In cele din urma, unul din discipoli l-a intrebat: "De ce te simti atat de bine? Noi plangem si suspinam gandindu-ne la ce ti se intampla." Socrate i-a raspuns, "De ce nu s-ar cuveni sa fie fericit? Am invat ce este viata, iar acum mi-ar place sa stiu ce este moartea. Sunt la poarta unui mare mister, si ard de nerabdare sa-l aflu! Sunt pe punctul de a incepe o mareata calatorie in necunoscut. Sunt, pur si simplu, coplesit de minunea ce imi sta inainte! Abia mai pot astepta!"
A doua poveste despre Socrate si moarte
Unul dintre ucenici l-a intrebat pe Socrate, "Esti sigur ca sufletul iti va supravietui dupa moarte?" Socrate i-a zis, "Nu stiu." Apoi, discipolul l-a chestionat, "Daca nu esti sigur ca sufletul tau nu va muri, de ce te simti totusi atat de fericit?" Socrate i-a raspuns, "Trebuie sa vad ce se va intampla. Daca supravietuiesc (prin suflet), nu are de ce sa-mi fie teama. Daca nu supravietuiesc, de ce m-as mai teme? Daca nu traiesc dupa moarte, nu traiesc. De ce, asadar, ar trebui sa ma las cuprins de frica? Nu are nici un rost sa fiu inspaimantat. Dar nu pot sti cu certitudine ce se va petrece cu mine. Din aceasta cauza sunt plin de nerabdare si gata sa ma indrept spre moarte. Asadar, nu stiu."
Ma intreb, cati oameni pot intampina moartea la fel ca si Socrate? Cati oameni (care se indoiesc de Dumnezeu) sunt nerabdatori sa afle ce ii asteapta dincolo de acest prag? Cat de mult putem fi asemeni lui Socrate, in ce masura ne putem indeparta de frica irationala, prea simtitoare, fata de moarte, pentru a ne lasa in voia unei reci si ferice curiozitati si incantari legate de misterul ne/supra-fiintei?
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Ucenicia lui Platon pe langa Socrate | O poveste cu talc
Ce ti se intampla dupa moarte?
Testul celor trei site ale lui Socrate
Prima poveste despre Socrate si moarte
 |
| Jacques-Louis David: Moartea lui Socrate |
A doua poveste despre Socrate si moarte
Unul dintre ucenici l-a intrebat pe Socrate, "Esti sigur ca sufletul iti va supravietui dupa moarte?" Socrate i-a zis, "Nu stiu." Apoi, discipolul l-a chestionat, "Daca nu esti sigur ca sufletul tau nu va muri, de ce te simti totusi atat de fericit?" Socrate i-a raspuns, "Trebuie sa vad ce se va intampla. Daca supravietuiesc (prin suflet), nu are de ce sa-mi fie teama. Daca nu supravietuiesc, de ce m-as mai teme? Daca nu traiesc dupa moarte, nu traiesc. De ce, asadar, ar trebui sa ma las cuprins de frica? Nu are nici un rost sa fiu inspaimantat. Dar nu pot sti cu certitudine ce se va petrece cu mine. Din aceasta cauza sunt plin de nerabdare si gata sa ma indrept spre moarte. Asadar, nu stiu."
Ma intreb, cati oameni pot intampina moartea la fel ca si Socrate? Cati oameni (care se indoiesc de Dumnezeu) sunt nerabdatori sa afle ce ii asteapta dincolo de acest prag? Cat de mult putem fi asemeni lui Socrate, in ce masura ne putem indeparta de frica irationala, prea simtitoare, fata de moarte, pentru a ne lasa in voia unei reci si ferice curiozitati si incantari legate de misterul ne/supra-fiintei?
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Ucenicia lui Platon pe langa Socrate | O poveste cu talc
Ce ti se intampla dupa moarte?
Testul celor trei site ale lui Socrate
Doua povesti despre Socrate si moarte
Reviewed by Diana Popescu
on
mai 22, 2014
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
mai 22, 2014
Rating:
Înaintăm prin viață, alături de cei asemeni nouă, unindu-ne putințele cu optimism și beatitudine pentru a ne face viața mai frumoasă. Când se apropie, găsim radiar nouă, niște bătrâni uscați care nu mai găsesc energia de a-și uni cu noi neputințele pentru a facilita trecerea. Și mai găsim o droaie de tineri în diferite stadii care ne deplâng moartea cu jubileul inconștient al ușurării de a nu le fi venit încă rândul. De ce am vrea să murim deci?
RăspundețiȘtergereAh, da, promisiunea. E singura în măsură să mai permită exercițiul nedisimulatei ultime speranțe. E momentul puseului 'Cred!', singura imperație ce nu poate aduce atingere niciunei vieți, oricât de atee a fost. E momentul în care nu mai performăm în nimic afară de bătrânețe. Dacă moartea e urâtă prin ceea ce nu poate oferi (viață), bătrânețea e hidoasă prin ea însăși.
Post factum, nu știu ce urmează. Am câteva scenarii care converg cu încăpățânare spre 'mai e ceva'. Nici de-aș ști nu v-aș spune că nu-i fair-play să văduvesc moartea de mister. În absența lui, ne-am aplatiza viața pe un singur făgaș, oricare ar fi el.
Moartea e lipită de om precum timbrul de scrisoare, dar care-i destinatarul? Hilar, ferice totuși de noi: dacă am dreptate și corespondența sufletelor se transportă tot cu serviciile Poștei Române, vom trăi nesperat de mult pâna să murim că ne vor uita...neridicați.
Vor trece și aceste zile și viața-și va relua rutina. Rămâi o fată demnă a unui tată mândru.
Ce zodie sunteti d le,daca se poate spune!Foc sau aer?
RăspundețiȘtergereRegret, nu stăpânesc subiectul. Poate Diana poate ajuta la categorisirea mea.
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
ȘtergereAm căutat și eu ca greenhorn-u' pe Google și pare-se că Leii sunt încadrați la foc. Deci foc.
ȘtergereMa gandeam d le ,ca sunteti din zodie de foc,pt ca acestia si zodia de aer sunt ,,inteligentii,,noncomformistii zodiacului.Spun asta,indiferent cate,,critici,,voi atrage.Asa este,adevarul daca ,,doare,,pt.unii....atunci vine,,judecata,,!Va rog,sunteti liberi sa o faceti!!!!!!numai bine,pt.toti,oricum!Sa acceptam multitudinea de idei si optiuni,de critici si judecati tendentioase sau nu,de oameni diversi,etc.Cu mintea si vederile largi si tolerante....o zodie de aer!
RăspundețiȘtergere