Wilhelm Tell: Simbol și semnificație

 Wilhelm Tell este un personaj legendar simbolizând năzuința elvețiană la libertate și independență. Potrivit tradiției, acesta a fost un vânător din satul Biirglen (Uri), forțat de tiranicul guvernator Hapsburg Gessler să tragă o săgeata într-un măr așezat pe capul fiului lui cu a sa arbaletă. 

A reușit să facă asta, dar apoi l-a ucis pe Gessler, dând astfel startul revoltei elvețiene împotriva conducerii Hapsburg, și stabilirea în țară a unei noi confederații.  

                         

Mulți interpreți moderni, deși au înțeles legenda ca simbolizând aspirațiile poporului elvețian pentru control politic asupra propriului său destin și a pământului său, au sugerat că tema vânătorului silit să tragă (o săgeata) către propriul lui fiu este cu mult mai veche decât perioada în care s-a presupus că a avut loc acest eveniment din Elveția. 

Într-o relatare din Saxo Grammaticus (circa 1200), vănătorul este numit Toko (într-o legendă Palnatoki); în vechea sagă nordică Thidrek, poartă numele de Egill, iar în legenda scoțiană, cel de William Cloudesly. 

Primul material din acest context este "Cântecul lui Tell" (secolul al XIV-lea), extins ulterior în balade populare și legat în jurul anului 1740 de conspirația de răsturnare a guvernării hapsburgice. 

Legenda lui Wilhelm Tell a devenit vestită dincolo de granițele Elveției grație piesei de teatru cu același nume a lui Schiller (1804) și a operei lui Rossini (1829), cea din urmă fiind compusă în spiritul Risorgimento italian. 

Tell a ajuns astfel să simbolizeze fermul erou netemător, revoltându-se contra opresiunii în numele libertății. 

Un element din legenda lui Wilhelm Tell, și anume amplasarea pălăriei guvernatorului pe o prăjină, trebuie să fie înțeles ca un simbol străvechi al autorității juridice ori militare, și nu ca unul al conducerii tiranice. 

Till Eulenspiegel: Simbol și semnificație