3 mai: Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici

 Cinstit pe 3 mai, Sfântul Cuvios Irodion este unul dintre cei mai noi sfinți proclamați ai României. A trăit în secolul al XIX-lea, a fost călugăr și stareț al mănăstirii din munți Lainici, din apropierea hotarului dintre Oltenia și Transilvania. 

Un document descoperit în arhivele naționale (nr. 335 din 1872), referindu-se la călugări din Gorj, consemnează că Irodion Ionescu s-a născut, cu numele de Ioan, la București, în anul 1821, un an al revoluției contra turcilor, când dominarea nobililor greci din cartierul Fanar din Constantinopol se încheiase. Același document oferă și alte informații, potrivit cărora Irodion a fost călugărit la mănăstirea Cernica, în anul 1846, la vârsta de 25 de ani, și că în 1872, pe când avea vârsta de 51 de ani, era stareț al mănăstirii Lainici. Avea, se pare, o înfățișare plăcută, un păr castaniu și ochi verzi.      

         

La începutul secolului al XIX-lea, starețul mănăstirii Cernica fusese Sfântul Calinic care, după hirotonisirea sa ca episcop de Râmnic în 1850, l-a luat pe tânărul Irodion cu el și, apoi, în 1851, l-a trimis la schitul construit la Lainici, pentru a servi acolo ca diacon începând cu vara anului 1853. Pe 15 iunie 1854, un decret ținut în arhiva diocezei Râmnicului relatează că episcopul l-a hirotonisit pe Irodion atât ca preot, cât și ca stareț al Lainici, la vârsta de 33 de ani, urmându-l pe fostul stareț Chiril. 

Sfântul Irodion nu a rezistat prea mult timp ca stareț din cauza protestanților, care nu aprobau ascetismul său riguruos, și a demisionat pe 30 iunie 1855, fiind numit, în schimb, "oikonomos" de Dorotei, pe 2 iulie. A demisionat din nou după numai un an, și a fost repus stareț la cererea călugărilor și donatorilor mireni ai mănăstirii, așa cum a consemnat Sfântul Calinic. Sfântul Irodion a ajutat la construirea altui schit, la Locurele. Desemnat, pentru o vreme, ecleziarh al catedralei din Craiova, Sfântul Irodion a părăsit iarăși mănăstirea, fiind înlocuit între 8 iunie 1863 și 25 mai 1865 de către ieromonahul Ilarion. 

În 1865, Sfântul Irodion a ajuns să fie stareț pentru a patra oară și a încercat să-și organizeze temeinic comunitatea. Tulburările au persistat și, în noiembrie 1869, a cerut mutarea lui la o altă mănăstire. Anii următori au fost foarte dificili, mai ales din cauza unei legi emise de domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), care a decretat secularizarea proprietăților bisericii, care erau foarte mari pe atunci (circa o pătrime din suprafața totală a țării dar care,în mare parte, erau administrate de călugări din mănăstiri de la Athos, Palestina și Sinai). 

În 1873, Sfântul Irodion a fost ales pentru conducerea mănăstirii Lainici, întrucât nimeni altcineva nu încerca să o salveze. De această dată, a rămas aici până la moartea sa, din anul 1900. După o vreme, viața spirituală de aici a crescut, la fel ca și numărul de călugări (de la 15 la 30). Episcopul Calinic obișnuia să-l numească pe Irodion, ori de câte ori venea la mănăstire, "Luceafărul de la Lainici". 

În 1877, regele Carol (1878-1914), aliat cu țarul rus Alexandru II (1855-1881), a declarat război Turciei. În decursul acestui război (pentru independență), Sfântul Irodion și 12 călugări ai săi au ajutat la îngrijiri medicale pe câmpul de luptă. În 1889, episcopul Ghenadie de Râmnic l-a numit și stareț al schitului Locurele. 

Sfântul Irodion a murit în 1900 și a fost înmormântat în apropierea altarului bisericii mănăstirii Lainici. În 1916, în timpul primului război mondial, germanii au ocupat mănăstirea și au transformat biserica acesteia într-un grajd pentru cai. Abia în anul 1929, starețul Visarion Toia a refăcut viața monahală de aici. 

În 1907, ieromonahul Iulian Drăghicioiu a deschis mormântul Sfântului Irodion și a aflat trupul său nestricat, așa că a decis să-l reîngroape. 

2 mai: Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea cel Nou (Patelarie), Patriarhul Constantinopolului

Mai târziu, în 1929, Visarion Toia a deschis iarăși mormântul, îngropat într-un loc adânc, care a fost descoperit numai după ce întreaga comunitate a mănăstirii, conduse de arhimandritul Ioachim Pârvulescu, a postit și s-a rugat o săptămână și, de asemeni, mitropolitul Irineu al Olteniei s-a rugat și el cu zel. În cele din urmă, trupul Sfântului Irodion a fost aflat pe 10 aprilie 2009. Moaștele sale aveau culoarea brună-portocalie a unor sfinte moaște, și emanau un parfum plăcut. 

Pe 29 octombrie 2010, Sinodul din București a hotărât canonizarea Sfântului Irodion de la Lainici. Moaștele sale sunt păstrate în biserica mănăstirii sale. 

3 mai: Sfinții Mucenici Timotei și soția sa, Mavra