14 iunie: Sfântul Ierarh Metodie Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului

 Comemorat pe 14 iunie, Sfântul Ierarh Metodie Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, s-a născut la Sicilia într-o familie bogată. Având vocația de a-l sluji pe Dumnezeu, a mers încă din tinerețe la o mănăstire de pe insula Chios și a renovat-o prin propriile sale mijloace. În timpul domniei iconoclastului Leon Armeanul (813-820), Sfântul Metodie a deținut poziția de "apokrisiaros" (avocat în chestiuni bisericești) sub Sfântul patriarh Nichifor (2 iunie). 

A fost trimis de patriarh la Roma într-o misiune către papalitate și a rămas acolo. În această perioadă, Leon Armeanul l-a înlăturat pe Nichifor de pe tronul patriarhal și l-a înlocuit cu iconoclastul Teodot din Melissinea (815-822). După moartea împăratului Leon, Sfântul Metodie s-a întors și, în calitate de preot, s-a luptat neîncetat contra ereziei iconoclaste.  

                                     

Împăratul Mihail al II-lea Amorianul (Bâlbâitul) (820-829) a fost remarcat pentru bunăvoința sa și a eliberat mulți creștini întemnițați de predecesorul său pentru venerarea icoanelor dar, după o vreme, a reînnoit persecuțiile împotriva ortodoxiei. Sfântul Metodie a fost închis la închisoarea din Akrita. După moartea lui Mihail al II-lea, a urmat la conducerea imperiului Teofil (829-842) care era, de asemeni, iconoclast. Un om mai rafinat decât tatăl său, l-a eliberat pe Sfântul Metodie, ce era și el un om învățat, cu abilități nu numai în chestiuni ecleziastice, ci și civile. După ce a devenit liber, Sfântul Metodie și-a reluat lupta contra ereticilor, și, pentru un timp, împăratul i-a tolerat asta. 

Însă, după înfrângerea într-un război cu arabii, Teofil și-a îndreptat furia  către Metodie, zicând că Dumnezeu îl pedepsise întrucât lăsase să fie în apropierea lui un "adorator de icoane". Metodie a obiectat, spunând că Domnul fusese mânios pe împărat din cauza insultelor lui aduse sfintelor Sale icoane. Sfântul a fost supus torturii și lovit în față, rupându-i-se maxilarul. Pe față i-au rămas cicatrici urâte. Metodie a fost trimis pe insula Antigonos și a fost închis împreună cu doi tâlhari într-o peșteră adâncă. În această temniță întunecată, în care nu ajungea lumina zilei, Sfântul Metodie a rămas șapte ani, până la moartea împăratului Teofil. 

După moartea lui Teofil, imperiul a început să fie condus de fiul său, Mihail al III-lea (842-867), dar fiindcă acesta nu ajunsese la vârsta maturității, guvernarea i-a revenit de fapt mamei lui, împărăteasa Teodora, care venera icoanele. 

Împărăteasa a încercat să extirpe erezia iconoclastă și a poruncit să fie eliberați mărturisitorii întemnițați pentru venerarea icoanelor. Ereticul Annios, ce ocupa tronul patriarhal a fost izgonit și, în locul său, a fost ales Sfântul Metodie. La Constantinopol a fost convocat un Sinod local prezidat de Sfântul Metodie (842). Sinodul a reinstaurat venerarea icoanelor și a stabilit o celebrare anuală a triumfului ortodoxiei. 

13 iunie: Sfântul Ierarh Trifilie, Episcopul Levcosiei din Cipru

Încercând să submineze autoritatea Sfântului Metodie și, de asemeni iubirea și stima credincioșilor față de el, ereticii l-au calomniat că nu-și păstrase castitatea. Zvonurile acestea au fost expuse drept false, și dușmanii Sfântului au fost făcuți de rușine. Anii finali ai Sfântului fost liniștiți, iar el s-a dedicat multor străduințe, călăuzind cu înțelepciune biserica și credincioșii săi, renovând biserici ruinate de eretici, adunând moaște ale Sfinților împrăștiate de eretici, și mutând moaștele patriarhului Nichifor de la locul său de intemnitare înapoi la Constantinopol. Sfântul Metodie a murit în anul 846. A fost apropiat spiritual de Sfântul Ioanichie (4 noiembrie), care prezisese că el va deveni patriarh și, totodată, timpul morții sale. 

14 iunie: Sfântul Prooroc Elisei