Șoarecele: Simbol și semnificație

 Șoarecele (în limba latină, "mus", în greacă, "sminthus") are o importantă considerabilă în tradiția și credința populară și, astfel, în istoria simbolurilor. Este văzut adeseori ca un analog al sufletului: șoarecele se face dispărut în grabă, fiind greu de văzut, la fel cum sufletul părăsește trupul în clipa morții.

Potrivit zoologilor antici, un șoarece avea abilitatea de a înfricoșa un elefant; doi șoareci se puteau reproduce lingându-se unul pe altul; șoarecii originau din Egipt, din malul Nilului; ficații șoarecilor creșteau su scădeau odată cu fazele lunii!   

                                                 

Animale timide, preferând spații întunecate, se spunea că aveau puteri demonice și profetice. Chițăitul și urmele lor erau interpretate că semne ale unei furtuni iminente; roaderea de către ei a artefactelor religioase dădea de veste despre lovituri crude ale destinului. 

Presupusa lascivitate a șoarecilor a dus la reprezentarea lor pe monede împreună cu Afrodita (Venus), zeița dragostei. 

Satira anonimă despre războiul șoarecilor cu broaștele, "Batrachomyomachia", care a fost mai întâi atribuită lui Homer, este o parodie timpurie a epopeei eroice. 

În vise (la fel ca moartea), un șoarece poate întruchipa sufletul unui om care visează, părăsind astfel trupul acestuia și apoi revenind în el. 

Șoarecii care l-au mâncat pe episcopul Hato în al său "turn al șoarecilor" din Bingen, Germania, se spune că ar fi fost sufletele celor care fuseseră înfometați pentru ca el să-și satisfacă lăcomia excesivă. 

Cel mai negativ aspect al imaginii populare despre rozătoare a provenit din observația că șoarecii nu numai că distrugeau stocurile de grâne (Apollo Smintheus, în lumea antică, și Sfânta Gertrude, în cea creștină, erau considerați a apăra față de astfel de daune), ci și că, împreună cu șobolanii, răspândeau boli. În acest fel, au ajuns să fie asociați și cu toate puterile ostile umanității. 

În antichitatea grecească, se zicea că Apollo Smintheus arunca spre ei săgeți eliminând molima. "De aceea, vederea acestor creaturi vorace ne umple de greață și revulsie", scria Aeppli despre rolul șoarecelui ca  simbol din vise. "Din când în când, în vis apare un singur șoarece semnificand ceva splendid, chiar total lipsit de pericol, la fel cum cuvântul "șoricel" poate fi un termen de afecțiune în limbajul subconștient al dragostei... La nivelul analogiei cu organe ale corpului, șoarecele se ivește ocazional în vise ale tinerilor bărbați ca reprezentând organul reproductiv feminin. Celălalt aspect, al roaderii hoțești a rozătoarelor, este cu mult mai obișnuit..."

Apariția frecventă a unei întregi "armate" de șoareci sugerează clar , continuă Aeppli, "acele fărame ale psihicurilor sau sufletelor noastre care gonesc înlăuntrul nostru, împrăștiate, disociate, vorace, în cămarele întunecate ale vieților noastre". 

În benzile desenate și desenele animate moderne, șoarecele are un alt rol, fiind combatantul mai slab, dar mai isteț, care triumfă asupra adversarului său superior fizic, pisica, așa cum tânărul David a înfrânt gigantul Goliat. 

Elefanții și șoarecii: Poveste cu tâlc din Panciatantra