21 iulie: Sfântul Cuvios Rafail de la Agapia Veche

 Prăznuit pe 21 iulie, Sfântul Cuvios Rafail a trăit în vechea așezare monahală Agapia din Dealuri, în secolul al XVI-lea. A fost respectat îndeosebi în Moldova ca unul dintre cei mai mari Sfinți români, ale cărui moaște au fost venerate de Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolit al Moldovei. 

Conform unor cronici, Sfântul Rafail s-a născut în satul Bursucani, din zona Bârladului, ca fiu al unor părinți virtuoși. Faima despre înalta viață spirituală a călugărilor de la Agapia a atras mulți adepți ai lui Hristos de dincolo de hotarele Moldovei s chiar de dincolo de Carpați. Sfântul Rafail și-a ascultat chemarea lăuntrică și s-a supus lui Dumnezeu mergând pe îngusta cale spirituală pe care umblaseră timp de secole sihaștrii. 

A fost foarte surprins la vederea traiului monahal, de rugăciune și tăcere al părinților. Dar, cel mai mult, a fost impresionat de spiritul dragostei lor sincere. A devenit un ucenic al părinților, cu dragoste pentru Hristos în sufletul său. 

                                          

A învățat că supunerea era cea mai prețioasă virtute și că numai cu inima curată putea intra în Împărăția lui Dumnezeu, dar și că, pentru atingerea purității era nevoie de un mare autocontrol. De asemeni, a învățat despre   tainele străduinței spre viața spirtuală, că trebuia să fie asemeni celor ale părinților, în eforturile sale, rugăciunea sa și umilință sa. 

A fost călugărit și a primit numele Rafail, care înseamnă "Dumnezeu a vindecat". A încercat să-și însușească toate virtuțile și, astfel, a devenit un purtător al tuturor beneficiilor spirituale, astfel încât cei din jurul său i-au dat multă atenție și au vrut să-l urmeze. Traiul strict al acestui Sfânt a fost înconjurat de mister. 

Se știe că părinții de la Agapia duceau o viață cenobitică și că oricine dintre ei era întărit îndeajuns și voia pacea și liniștea locurilor singuratice părăsea mănăstirea , cu binecuvântare, pentru a trăi ascetic în apropiere de un bătrân și, mai târziu, de unul singur. 

Existau numeroase locuri solitare ce putea fi folosite în acest fel. Stâncile, peșterile, poienele însorite, văile în care pădurile începeau să dispară au fost dintotdeauna locuite de sihaștri. Sfântul Rafail a urmat și el acest drum binecuvântat, retrăgându-se în singurătate în inima munților precum un vultur în înălțimi. 

Sihaștrii, flăcări strălucitoare ce luminau munții cu viața lor îngerească, i-au revelat tainele muncii spirituale făcute de mult timp. Însă, cel mai mare călăuzitor al său a fost sfânta liniște necesară pentru găsirea binecuvantarilor cerești, prin rugăciune pură, în înălțarea deasupra lucrurilor pământene și în vederea slavei lui Dumnezeu.

20 iulie: Sfântul și Slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul

În vechi cronici și scrieri a fost numit "Binecuvântatul stareț Rafail". După plecarea lui din această lume, ucenicii ce-i știau viața și eforturile ascetice au văzut minuni petrecându-se la mormântul său, i-au dezgropat trupul și l-au aflat emanând un parfum dulce. A fost dus la biserică pentru a fi venerat. Moaștele sale sunt foarte prețioase în Moldova, credincioșii venind la ele îndeosebi cu ocazia sărbătoririi mănăstirii Neamț, când se organizează un pelerinaj spre mănăstirile Neamț, Agapia și Secu. 

21 iulie: Sfântul Proroc Iezechiel