Oedip: Simbol și semnificație

 Oedip sau Oedipus (în limba greacă, literal, "picior umflat") a fost personajul central dintr-o serie de legende originând din orașul Teba și a devenit o sursă importantă pentru adaptări literare, artistice antice și moderne. 

Oedip a învins Sfinxul rezolvând ghicitoarea sa. Neștiind care îi sunt adevărații părinți, l-a ucis pe tatăl său, Laius, și s-a căsătorit cu mama sa, Iocasta. Ca penalizare pentru aceste ofense (despre care Oedip nu avea nici o idee), zeii au trimis peste muritori o molimă care nu avea să fie eliminată până când vinovatul nu era pedepsit. 

                                                        

Deveniți conștienți de ceea ce se petrecuse, Iocasta s-a spânzurat, iar Oedip s-a orbit pe el însuși. Mai târziu, zeii l-au exonerat pe Oedip, făcând un erou din omul ale cărui ofense fuseseră comise întru totul inocent. 

Detalii ale mitului își au paralele în numeroase povești în care se prezice că nașterea unui copil va aduce o mare nenorocire. Acest copil este expus vitregiilor naturii, dar nu moare. Ajunge să soluționeze o ghicitoare, un mister, și, în cele din urmă, îndeplinește o profeție. 

Robert Graves vedea în Oedip figura unui "nou rege", care omoară "regele vechi" (semnificând, simbolic, tatăl) și ia în primire tronul, de vreme ce orice conducător poate domni numai o perioadă de timp, un obicei pe care victorioșii patriarhali l-au înțeles greșit ca patricid și incest. 

Teoria lui Freud că așa-zisul "complex al lui Oedip" este universal uman este bazat pe această neînțelegere. De fapt, Oedip din mitul grecesc nu și-a dorit niciodată o femeie cunoscută de el ca mama sa ci, pur și simplu, s-a căsătorit și a avut o poziție conducătoare într-o ordine politică matriarhală. Căsătorii similare se găsesc în basme în care un artist, menestrel călător câștigă mâna unei prințese și ajunge astfel să guverneze un întreg regat. 

Abia când mitul a luat o formă poetică, povestea lui Oedip a ajuns la o mare profunzime și complexitate asociată cu acesta, în special în tragediile lui Sofocle (496-406 i.Hr.) "Oedip Rege", "Oedip la Colonus", și a lui Euripide (480-406 i.Hr.) "Femeile feniciene", devenind o explorare a problemelor etice ale vinei s responsabilității.  Desigur, una din cele mai cunoscute lucrări muzicale pe această temă este opera "Oedipe" a lui George Enescu. 

Mitul despre Antigona