7 august: Sfântul Cuvios Pafnutie - Pârvu Zugravul

 Prăznuit pe 7 august, Sfântul Cuvios Pafnutie - Pârvu Zugravul, cu numele lumesc de Pârvu "Mutul", s-a născut la Câmpulung - Muscel pe 12 octombrie 1657, fiind fiul preotului Ioan Pârvescu (1623-1702) și al credincioasei sale soții, sora a mitropolitului Ignatie al Țării Românești (1653-1655), al cărei nume a rămas necunoscut. A primit la botez numele nașului său, marelui vistiernic Pârvu Vladulescu, un creștin pios și întemeietor de biserici. 

Soția lui Ioan Pârvescu s-a dus la Domnul ca o muceniță pe când dădea naștere celui de-al unsprezecelea copil al lor. O molimă a omorât restul copiilor, Pârvu rămânând singurul în viață. Ioan Pârvescu s-a călugărit la mănăstirea Negru Vodă din Câmpul lung Muscel, luându-și cu el și fiul, Pârvu, în vârstă de 11 ani. Pârvu a învățat rapid la școală cum să scrie și să citească, și a aflat mai întâi tainele picturii de la un călugăr numit Evgheni, care l-a luat la pe schele, dându-i să amestece culorile și văzând că era înzestrat pentru iconografie.     

                                     

La vârsta de 18 ani, Pârvu a mers în Moldova pentru a învăța să picteze în Bucovina de la un vestit iconograf rus. Astfel, s-a familiarizat cu secretele zugrăvirii icoanelor și s-a inspirat din numeroase exemple ale iconografiei la multe mănăstiri și biserici din Bucovina, decorate cu picturi la interior și la exterior. 

După cinci ani, s-a întors din Moldova și a devenit pictor al curții pentru boierii Vlădești, urmași ai nașului său. A pictat mai întâi biserica de la mănăstirea Aninoasa din Argeș. Apoi, a zugrăvit, împreună cu primul său învățător, călugărul Evgheni, biserica mănăstirii Negru Vodă din Câmpulung Muscel.   

La recomandarea familiei princiare Cantacuzino, a pictat mai multe din locașurile sfinte fondate de aceasta, dar și unele ale Sfântului Mucenic Constantin Brâncoveanu, printre care mănăstirea Cotroceni din București, mănăstirea Sinaia din Prahova, mănăstirea Mărgineni din localitatea I.L Caragiale din Dâmbovița, mănăstirea Berca din Buzău, mănăstirea Colțea din București, schitul Lespezi din Comarnic, Prahova, schitul Poiana din localitatea Poiana Mărului, Prahova, biserica Filipeștii de Târg din Prahova, schitul Bordești din Vrancea, biserica Călinești din Florești, Prahova, biserica Fundeni din Dobrești, Prahova, biserica Adormirea Maicii Domnului din Râmnicu Sărat, Buzău, biserica Sfântul Dimitrie din Stalpu, Buzău, biserica mănăstirii Mamu din Lungești, Vâlcea, biserica Sfântul Gheorghe cel Nou din București. 

Pârvu "Mutul" a pictat și icoane pe lemn, cea mai vestită aflându-se la mănăstirea Sinaia, înfățișând Sfânta Treime, inspirată de o icoană similară a Sfântului Andrei Rubliov. 

Lui Pârvu i s-a dat porecla de "Mutul" nu fiindcă era cu adevărat mut, ci întrucât picta fără să vorbească și să mănânce, în postire și rugăciune. 

În cele din urmă, s-a stabilit la București, unde a înființat propria sa școală de pictură și a format mai mulți ucenici. S-a căsătorit cu Tudora, o femeie credincioasă cu care a avut doi copii, Gheorghe și Pârvu. Curând, asemeni mamei sale, soția lui s-a stins din viață, și el a plecat într-un pelerinaj la Ierusalim, de-a lungul căruia a postit și s-a rugat cu ardoare.  La întoarcerea sa, în anul 1718, iluminat de Domnul, a intrat în viața monahală la mănăstirea Mărgineni, împreună cu fiul său mai mic. Pârvu a primit numele de Panuftie, iar fiul pe cel de Gherasim. 

La mănăstirea Mărgineni, călugărul Pafnutie și-a dovedit marea cultură și cunoaștere a limbilor străine, și a lucrat la traducerea în limba română a unor texte din cuprinzatoarea bibliotecă fondată de Cantacuzini. 

6 august: Schimbarea la Față a Domnului

După 13 ani, a trecut printr-o altă încercare, când fiul său, Gherasim, a murit. Înțelegând pe deplin deșertăciunea   lumii și fugind de laudele oamenilor, Sfântul Cuvios Pafnutie căutat o cât mai mare izolare, necesară pentru rugăciunea sa din inimă. Astfel, s-a îndreptat către schitul Robaia, din mijlocul unei păduri. I s-a dat schima monastică și a lucrat peste patru ani în rugăciune, tăcere, răbdare și umilință. S-a dus la Domnul în anul 1735.

Luând în considerare viața sa virtuoasă, străduințele și muncile sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca Sfântul Cuvios Pafnutie să fie canonizat în anul 2017, un an dedicat iconografilor și pictorilor de biserici, având ziua de comemorare pe data de 7 august.   

7 august: Sfânta Teodora de la Sihla