Mitul despre Creanga de Aur

  În mitologia romană, dragi iubitori ai miturilor, Creanga de Aur a fost ramura unui copac cu frunze din aur care i-a permis eroului troian Enea (Aeneas) să călătorească în siguranță în lumea subpământeană. S-a spus, totodată, că această creangă era sacră pentru Proserpina ( Persefona / Persephome), regina lumii subterane, și a fost asociată cu zeița Diana. 

Mitul despre Enea și a Crengii de Aur este aflată în Eneida, epopeea poetului roman Virgiliu. Potrivit acestei legende, spiritul lui Anchises, tatăl mort al lui Enea, își face apariția și îi spune fiului său niște secrete (asemeni tatălui lui Hamlet din piesa lui Shakeaspeare cu același nume), printre care cel de a vizita lumea subpământeană, unde avea să cunoască ce rezervă oamenilor viitorul.      

Mai întâi, totuși, Enea, trebuia să găsească oracolul numit Sibila din Cumae, care avea să-l conducă spre tărâmul celor morți. 

Enea a descoperit oracolul, care l-a informat că nu putea trece în siguranță prin lumea de jos fără Creanga de Aur. Când Enea a intrat într-o pădure în căutarea ramurii sacre, doi porumbei i-au arătat calea către un stejar având ramura cu frunze de aur strălucitoare în frunzișul său. Enea a luat ramura și s-a întors cu ea la sibila din Cumae. 

Împreună cu sibila, Enea a pătruns în lumea morții. Având cu el Creanga de Aur, eroul a reușit să depășească variate pericole și obstacole. La râul magic Acheron, barcagiul Charon a văzut ramură sacră și i-a trecut pe Enea și pe sibilă peste ape, către regatul lui Hades. Acolo, Enea a întâlnit spiritul tatălui său. 

Creanga de Aur a apărut și în alte legende, în special în conexiune cu zeița Diana. Potrivit unor relatări, în cultul Dianei era un obicei ca un sclav să taie o ramură dintr-un copac sacru și, apoi, să ucidă preotul însărcinat cu păzirea acelui arbore. Sclavul lua locul preotului și era ucis și el mai târziu, în același fel. Acest obicei a inspirat lucrarea "Creanga de Aur", un studiu în mai multe volume despre religie și mitologie, scris de învățatul scoțian James Frazer, și publicat în anul 1890. 

Mitul argonauților, căutătorii Lânii de Aur