Mitul despre Grații

 În mitologia grecească și cea romană, Grațiile (sau Charites) au fost zeițe ce simbolizau frumusețea, farmecul și bunătatea. Numărul Grațiilor a fost variat, dar cele mai multe mituri pomenesc despre astfel de trei surori: Aglaia (strălucire sau splendoare), Thalia (bucurie ori cea înflorind) și Euphrosyne/ Eufrosina (veselie).

Alte Grații menționate uneori au fost Cleta (sunet), Pasithea (strălucire) și Peith (persuasiune). 

Potrivit unor numeroase legende, Grațiile au fost copiii lui Zeus și Eurynome, o fiică a titanilor Oceanus și Tethis. În multe mituri, totuși, părinții acestora au fost Zeus și Hera. Grațiile au apărut frecvent, de asemeni, asociate cu cu Muzele, un alt grup de zeițe.         

                 

Rolul principal al Grațiilor era să dăruiască frumusețe, farmec și bunătate femeilor tinere, și să le ofere oamenilor, în general, bucurie. Ele au fost corelate, de obicei, cu Afrodita (Aphrodite), zeița dragostei, și au apărut printre însoțitorii zeilor Apollo, Dionysus și Hermes. Câteodată, au fost considerate patroane ale muzicii, dansului și poeziei. 

Grațiile au insuflat inspirație artiștilor de-a lungul secolelor. Cele mai multe opere de artă plastică le portretizează cu mâinile lor împletite, cu trupurile lor fie goale, fie acoperite parțial cu straie fluturătoare. Una din cele mai vestite picturi ale Grațiilor este "Primavera" a lui Botticelli, un artist italian de la finele anilor 1400. 

Horae: Simbol și semnificație