19 octombrie: Sfântul Cuvios Ioan de la Rila

 Cinstit pe 19 octombrie, Sfântul Cuvios Ioan de la Rila, un mare ascet al bisericii ortodoxe bulgare, este patronul ceresc al Bulgariei. S-a născut în anul 876, în satul Skrino din provincia Sardica (în prezent, Sofia). Rămas orfan la o vârstă fragedă, a lucrat ca păstor. 

S-a întâmplat ca un bogătaș să-l bată fiindcă pierduse o vacă și vițelul ei. Mult timp, băiețelul a plâns și s-a rugat lui Dumnezeu să-l ajute. Apoi, a zărit vaca și vițelul, dar cel din urmă se află pe celălalt mal al râului Sturma, ale cărui ape crescuseră foarte mult. Tânărul păstor s-a rugat, a făcut semnul crucii asupra straiului său, l-a pus pe suprafața apei, a luat vițelul și l-a purtat peste rău, unde aștepta vaca, ca și cum ar fi mers pe uscat. Bogătașul, care se ascunsese în pădurea apropiată, a fost înspăimântat la vederea acestei minuni. I-a dat băiatului o răsplată generoasă și l-a eliberat din slujba sa.    

      

Băiatul s-a întors în satul său natal. Nu se știe unde și când a fost călugărit. La început, s-a izolat pe un deal înalt, sterp, unde singura sa hrană a constat din plantele ce creșteau în sălbăticie. Coliba să era făcută din crengi de tufișuri. Într-o noapte, curând după ce se stabilise aici, a fost atacat de bandiți, care l-au bătut și l-au izgonit. După aceea, și-a făcut sălaș într-o peșteră adâncă. 

Apoi, nepotul său, Sfântul Luca s-a mutat cu el acolo. Locul era părăsit de oameni când a venit Luca, așa că Sfântul Ioan a crezut, mai întâi, că era o vedenie plăsmuită de demoni. Dându-și seama că, de fapt, tânărul căuta mântuirea sufletului său, l-a acceptat cu iubire. Totuși, cei doi nu erau meniți să rămână mult timp împreună. Fratele Sfântului Ioan a găsit locul străduințelor spirituale ale fiului său, Luca, și l-a luat cu forța de acolo. De-a lungul drumului spre casă, tânărul Luca a fost mușcat de un șarpe și a murit. Tatăl lui s-a căit de ceea ce făcuse și i-a cerut iertare fratelui său, Sfântul Ioan. Acesta a vizitat frecvent mormântul dreptului tânăr, acesta fiind locul său preferat de a se odihni. 

Sfântul Ioan a petrecut 11 ani în peștera din pustiu. După aceea, s-a mutat în sălbăticia din Rila, unde a stat în scorbura unui copac. A postit multă vreme, s-a rugat și a plâns constant și a mâncat numai ierburi. Văzând suferințele răbdătoare ale Sfântului, Dumnezeu a făcut să se ivească din pământ plante care să-i potolească foamea mult timp. Apariția acestor plante au determinat oamenii să afle de străduințele sale spirituale. 

Odată, s-a întâmplat ca o turmă de oi să fie surprinsă de ceva neașteptat, așa că a alergat de-a lungul marginii prăpăstioase a muntelui. Animalele s-au oprit în locul unde trăia Sfântul. Păstorii turmei au fost uluiți să vadă un sihastru hrănind cu drag oile. Acesta le-a spus, "Ați venit aici înfometați. Culegeți din fasolea mea și mâncați". Cu toții s-au înfruptat din fasole până s-au săturat. Unul dintre ei a ascuns o mulțime de boabe pentru mai târziu. Pe drum, le-ao oferit din acestea tovarășilor săi. Cu toate astea, nici măcar o singură boabă nu a fost găsită în tecile de fasole furate. Pocăiți, păstorii s-au întors la Sfântul Ioan. El i-a iertat și, cu un surâs trist, le-a zis, "Vedeți voi, copii, Dumnezeu a dat această fasole numai pentru supraviețuirea în sălbăticie". 

De atunci, oamenii au adus pustnicului pe cei care erau bolnavi sau posedați de spirite rele, pe care acesta i-a vindecat prin rugăciunile sale. Pentru a evita faima, Sfântul și-a părăsit îndrăgita scorbură din copac și s-a dus pe un pisc înalt, aproape inaccesibil, unde a trăit șapte ani sub cer deschis. Veștile despre el au ajuns la regele Petru al Bulgariei (927-969), care a vrut să-l întâlnească. Totuși, Sfântul Ioan i-a trimis o scrisoare, refuzând umil întâlnirea. 

18 octombrie: Sfântul Mucenic Marin cel Bătrân

Apoi, Sfântul a luat în grijă să monahii care înființaseră o mănăstire și o biserică în peștera unde acesta locuise anterior. El și-a păstorit credincioșii cu înțelepciune până la moartea sa, la vârsta de 69 de ani, pe 18 august 946. Înainte de a muri, a scris ucenicilor săi un testament, una din cele mai frumoase scrieri din vechea literatură bulgară. 

În vremurile tulburi ale războiului dintre Bulgaria și Bizanț, în decursul domniei regelui Samuel (976-1014), Sfântul Ioan din Rila le-a apărut ucenicilor săi și i-a îndrumat să-i mute moaștele la Sardica (Sofia), unde se refugiase patriarhul Damian al Bulgariei. Se crede că transferul moaștelor s-a petrecut în anul 980. 

19 octombrie: Sfântul Proroc Ioil