1 decembrie: Sfântul Cuvios Filaret cel Milostiv

 Celebrat pe 1 decembrie, Sfântul Cuvios Filaret cel Milostiv, fiul lui Gheorghe și Ana, a fost crescut în pietate și frică de Dumnezeu. A trăit în secolul al VIII-lea în satul Amniadin, din  districtul paflagonian al Asiei Mici. Împreună cu soția lui, Teoseba, provenită dintr- familie bogată și ilustră, a avut trei copii: un fiu, Ioan, și două fete, Hypatia și Evathia. 

Filaret a fost un demnitar respectat și avut, dar nu și-a tezaurizat averea. Știind că mulți oameni sufereau din pricina sărăciei, și-a amintit cuvintele Mântuitorului despre înfricoșătoarea Judecată de Apoi și despre "aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei" (Matei 25:40), despre avertismentul Sfântului Pavel că nu vom lua nimic cu noi din această lumei (1 Timotei 6:7) și despre afirmația regelui David din Psalmi că cei drepți nu vor fi uitați. Filaret, al cărui nume înseamnă "iubitor al virtuțîi", a fost vestit pentru dragostea sa pentru cei necăjiți.   

                                              

Într-o zi, arabii au atacat Paflagonia, devastand pământul și jefuind proprietatea lui Filaret. Acestuia i-au rămas numai doi boi, un măgar, o vacă cu vițelul său, niște stupi de albine și casa lui. Dar, el le-a împărțit pe acestea săracilor. Soția lui i-a reproșat că era lipsit de inimă, nefiind preocupat de propria sa familie. A îndurat cu calm cuvintele soției și batjocurile copiilor lui. "Am ascuns bogății și o comoară", a spus familiei sale, "astfel încât să fie îndeajuns pentru a vă hrăni și a vă îmbrăca, chiar dacă trăiți 100 de ani fără a munci". 

Darurile Sfântului făceau întotdeauna bine celor care le luau. Oricine primea ceva de la el descoperea că darul se multiplica și acea persoană devenea bogată. Știind asta, un om a venit Sfântul Filaret cerându-i un vițel pentru a-și incropi o turmă. Sfântul i-a dat singurul său vițel și vaca căruia îi aparținea a început să mugească. Teoseba i-a zis soțului ei, "Nu ai milă de noi, bărbat crud, dar nu-ți pare rău nici pentru vacă. Ai separat-o de vițelul său". Sfântul și-a lăudat nevasta și a fost de acord că nu era drept să despartă vaca de vițel, și i-a spus omului să ia și vaca. 

În acel an a fost foamete, așa că Sfântul Filaret a luat măgarul și s-a dus să împrumute șase obroace de grâu de la un prieten al său. Când s-a întors acasă, un roman i-a cerut puțin grâu, și i-a spus soției sale să-i dea un obroc. Teoseba i-a răspuns, "Mai întâi, trebuie să dai fiecăruia din familie câte un obroc și, apoi, poți dărui restul cui preferi". Filaret i-a dat omului două obroace de grâu. Teoseba i-a zis sarcastic, "Dă-i lui jumătate din grâu astfel încât să-l poți împărți". Sfântul a măsurat un al treilea obroc și l-a înmânat omului. Teoseba a exclamat, "De ce nu-i dai lui și sacul, pentru a-l căra el?" Filaret i-a înmânat omului sacul. Exasperată, nevasta i-a spus, "Doar ca să îmi faci în ciudă, de ce nu-i dăruiești tot grâul?" Sfântul Filaret a făcut întocmai. 

Omul nu era însă în stare să ridice cele șase obroace de grâu, așa că Teoseba i-a zis bărbatului ei să-i dea măgarul pentru a-și duce grâul acasă. Filaret i-a dăruit omului și măgarul și acesta s-adus bucuros acasă. Teoseba și copiii au plâns pentru că erau înfometați. 

Domnul l-a răsplătit pe Filaret pentru generozitatea sa: când i s-a terminat ultima măsură de grâu, un vechi prieten i-a trimis 40 de obroace. Teoseba a ținut cea mai mare parte din grâu pentru ea și copii, iar Sfântul și-a dat partea sa celor săraci și nu a mai rămas cu nimic. Când nevasta și copiii lui mâncau, se ducea la ei și aceștia îi dădeau câte ceva de înfulecat. Teoseba bombănea, zicând, "Cât timp mai ai de gând să ții ascunsă de noi comoara? Adu-o că să putem cumpăra mâncare cu ea". 

În acel timp, împărăteasa bizantină Irina (797-802) căuta o mireasă pentru fiul ei, viitorul împărat Constantin Prophyrogenitos (780-797). De aceea, au fost trimiși emisari în tot imperiul, pentru a găsi o față potrivită, și aceștia au ajuns și la Amneia. 

Când Filaret și Teoseba au aflat că aceșți iluștri oaspeți veneau să le viziteze casa, Filaret a fost foarte fericit, dar Teoseba s-a întristat, căci nu aveau indeajunsămâncare. Filaret i-a spus, însă, soției sale să aprindă focul și să decoreze casa. Vecinii lor, știind că erau așteptați trimișii imperiali, au adus ceea ce era nevoie pentru un ospăț bogat. 

Emisarii au fost impresionați de fiicele și nepoatele Sfântului. Văzând frumusețea lor, comportamentul și hainele lor, calitățile lor admirabile, ei au căzut de acord că Maria, nepoata lui Filaret, era exact ceea ce căutau. Maria le întrecea pe celelalte prin virtuțile sale și modestia sa, și a devenit, într-adevăr soția lui Constantin, iar împăratul l-a răsplătit pe Filaret. 

Astfel faima și bogățiile s-au întors la Sfântul Filaret. Dar, la fel ca înainte, Sfântul iubitor al săracilor le-a împărțit cu generozitate sărmanilor și a pregătit un ospăț pentru ei. El și familia sa au servit mâncarea la mese. Cu toții au fost uimiți de umilința sa și au spus, "Acesta este un om al lui Dumnezeu, un adevărat ucenic al lui Hristos". 

Filaret a poruncit unui servitor să aducă trei cufere și a umplut unul cu aur, altul cu argint și al treilea cu monede de cupru. Când s-a apropiat un cerșetor, Sfântul i-a cerut servitorului să aducă unul cufere, oricare se nimerea prin voia lui Dumnezeu. Apoi, a dat oamenilor pe cât a vrut Dumnezeu. 

Sfântul Filaret a refuzat să poarte straie scumpe și nu a acceptat nici un rang imperial. Spunea că este îndeajuns pentru el să fie numit bunicul împăratului. Sfântul a ajuns la vârsta de 90 de ani și a știut că i se apropia sfârșitul. A mers la mănăstirea Rodolpheia ("Judecata") din Constantinopol. A dăruit aur stareței și i-a cerut să-i permită să fie înmormântat acolo, prezicând că va părăși această viață în zece zile. 

A revenit acasă și s-a îmbolnăvit. În a zecea zi, și-a chemat familia și a îmboldit-o să aibă aceeași dragoste ca și el pentru săraci dacă voia mântuirea. După aceea, a adormit întru Domnul. A murit în anul 792. 

 30 noiembrie: Sfântul Frumentie, Episcopul Etiopiei

Apariția unei minuni după moartea sa a confirmat sfințenia dreptului Filaret. Pe când i se purta trupul spre cimitir, un om, posedat de diavol, a urmat procesiunea funerară și a încercat să răstoarne sicriul. Când s-a ajuns la groapă, diavolul a aruncat omul la pământ și a fugit din el. Numeroase alte minuni și vindecări au avut loc la mormântul Sfântului. 

După moartea Sfântului Filaret, soția să, Teoseba, a lucrat la restaurarea mănăstirilor și bisericilor devastate în vremea unei invazii a barbarilor. 

1 decembrie: Sfântul Proroc Naum