11 noiembrie: Sfântul Cuvios Teodor Studitul

 Comemorat pe 11 noiembrie, Sfântul Cuvios Teodor Studitul s-a născut în anul 758, la Constantinopol, avându-l drept tată pe Fotinie, colector imperial de taxe, și ca mamă pe soția lui, Teoctista, amândoi creștini pioși. 

În vremea când s-a răspândit erezia iconoclastă a teologilor din capitală, aceasta a fost sprijinită de păcătosul împărat Constantin Copronimul (741-775). Punctele de vedere ale împăratului și curții sale au fost în conflict cu cele ale lui Fotinie, care era un adept ardent al ortodoxiei, așa că el și-a părăsit serviciul guvernamental. Mai târziu, părinții Sfântului Teodor, prin înțelegere reciprocă, și-au dat averea săracilor, și-au luat rămas bun unul de la altul, și s-au călugărit. Teodor a ajuns curând să fie binecunoscut în Constantinopol pentru participarea sa la numeroase dispute referitoare la venerarea icoanelor.        

                                                         

Sfântul Teodor era înzestrat în oratorie, știa bine terminologia și logica filosofilor, așa că a intrat frecvent în dezbateri cu ereticii. Cunoașterea sa a Sfintelor Scripturi și a dogmelor creștine era atât de aprofundată încât nimeni nu i se putea ridica mai presus. 

Al Șaptelea Sinod Ecumenic a pus capăt disensiunii și a adus pace în biserică sub conducerea împărătesei Irina. Sinodul Ecumenic, ca cea mai inaltă autoritate din viața bisericii, a condamnat și a respins pentru totdeauna iconoclasmul. 

Printre părinții Sinodului a fost Sfântul Platon (5 aprilie), un unchi al Sfântului Teodor, care dusese îndelung un trai ascetic pe muntele Olimp. Un părinte plin de binecuvântarea Sfântului Duh, Sfântul Platon, la terminarea Sinodului, i-a chemat pe nepotul său, Teodor, și pe frații lui, Iosif și Eutimie, la viața monahală din sălbăticie. 

După ce au părăsit Constantinopolul, ei au mers la Sakkoudion, nu departe de Olimp. Solitudinea și frumusețea locului, precum și accesul dificil la acesta, au fost pe placul Sfântului Platon și al nepoților săi, ce au decis să rămână acolo. Au clădit o biserica dedicată Sfântului Ioan Teologul și numărul  de călugări a început treptat să crească. S-a făcut o mănăstire, a cărui egumen a fost Sfântul Platon. 

Viața Sfântului Teodor a fost cu adevărat ascetică. A trudit într-o muncă grea și murdară. A respectat cu strictețe posturile și s-a mărturisit zilnic părintelui său spiritual, Sfântul Platon, revelându-i toate faptele și gândurile sale, îndeplinind cu grijă sfaturile și Instrucțiunile acestuia. 

Sfântul Teodor și-a făcut zi de zi timp pentru reflecția spirituală, îndreptându-și sufletul către Dumnezeu. Neatins de griji pământene, i-a oferit Lui venerarea sa mistică. Sfântul Teodor a citit conștient Sfânta Scriptură și lucrările Sfinților Părinții, îndeosebi operele Sfântului Vasile cel Mare, care erau precum hrană pentru sufletul lui. 

După mai mulți ani de străduințe monahale, Sfântul Teodor a fost hirotonisit preot potrivit voinței părintelui său spiritual. Când Sfântul Platon s-a odihnit întru Domnul, frații călugări l-au ales unanim ca egumen al mănăstirii. Incapabil să se opună dorinței confesorului său, Sfântul Teodor a acceptat alegerea fraților, dar și-a impus fapte de ascetism și mai mari. I-a învățat pe alții prin exemplul virtuții sale și prin frecventele sale sfaturi părintești. 

Când împăratul a încălcat canoanele bisericii, evenimentele din lumea exterioară au tulburat liniștea chiliilor monahale. Cu bravură, Sfântul Teodor a transmis altor mănăstiri o scrisoare în care-l declara pe împăratul Constantin al VI-lea (780-797) excomunicat din biserică din cauza acțiunilor sale de abuzare a reglementărilor divine privind căsătoria creștină. 

Sfântul Teodor și 10 din frații săi au fost trimiși în exil la Tesalonic. Dar, acolo, vocea acuzatoare a călugărului a continuat să se facă auzită. La revenirea sa pe tron, în anul 796, împărăteasa Irina l-a eliberat pe Sfântul Teodor și l-a numit egumen al mănăstirii Studion (dedicată Sfântului Ioan Botezătorul) din Constantinopol, în care se aflau numai 12 călugări. Curând, Sfântul a restaurat și a extins mănăstirea, atrăgând acolo 1.000 de călugări ce doreau să-l aibă drept călăuză spirituală. 

Sfântul Teodor a întocmit un regulament al vieții monahale, numit "Regulamentul Studit", pentru a guverna mănăstirea sa. Pentru lucrările sale dogmatice și pentru ale sale canoane, Sfântul Teoctist l-a numit pe Sfântul Teodor "un învățător înflăcărat al bisericii". 

Când Nikephoros a pus mâna pe tronul imperial, îndepărtând-o pe pioasa împărăteasă Irina, el a violat și regulile bisericii, prin readucerea în autoritate a unui preot excomunicat, lucru pe care Sfântul Teodor l-a denunțat. După ce a fost torturat, Sfântul a fost iarăși trimis în exil, unde a petrecut peste doi ani. 

Sfântul Teodor a fost pus în liberate de piosul împărat Mihail, care a urmat la tron după moartea lui Nikephoros și a fiului lui, Staurikios, într-un război contra barbarilor. Moartea lor fusese prezisă de Sfântul Teodor de mult timp. Pentru a evita un război civil, împăratul Mihail a abdicat, lăsând locul comandantului său militar, Leon Armeanul. 

Noul împărat s-a dovedit a fi iconoclast. Ierarhii și învățătorii bisericii au încercat să-l readucă la rațiune, dar în van. Leon a interzis venerarea icoanelor și le-a pângărit. Îndurerați de o astfel de nedreptate, Sfântul Teodor și frații săi au făcut o procesiune religioasă în jurul mănăstirii, cu icoanele înălțate și cântând troparul icoanei Mântuitorului Nefăcută de mâini (16 august). Mânios, împăratul l-a amenințat pe Sfânt cu moartea, dar acesta a continuat să încurajeze credincioșii în ortodoxie. Apoi, împăratul i-a condamnat pe Sfântul Teodor și pe ucenicul său, Nicolae, la surghiun, mai întâi în Iliria, la fortăreața Metopa, și apoi în Anatolia, la Bonias. Însă, nici măcar în inchisoar, mărturisitorul nu și-a încetat lupta împotriva ereziei. 

Chinuiți de schingiuitorii trimiși de împărat la Bonias, lipsiți aproape total de hrană și apă, acoperiți cu răni și abia în viață, Teodor și Nicolae au îndurat totul prin rugăciuni și mulțumiri către Dumnezeu. La Smirna, unde au fost trimiși de la Bonias mucenicii, Sfântul Teodor a vindecat un comandant militar de o boală groaznică. Acesta era un nepot al împăratului și asemeni lui în necredință. Sfântul Teodor i-a zis iconoclastului să se pocaiasca de faptele sale păcătoase și să adere la ortodoxie. Comandantul însă, a recăzut în erezie și a avut, apoi, o moarte cumplită. 

Leon Armeanul a fost omorât de proprii săi soldați și a fost înlocuit de păcătosul dar mai tolerantul Împărat Mihail al II-lea Traulos. Noul împărat a eliberat toți părinții ortodocși, însă a interzis venerarea icoanelor în capitală. 

10 noiembrie: Sfântul Mucenic Orest

Sfântul Teodor nu a vrut să se întoarcă la Constantinopol și a hotărât să se stabilească în Bitinia, pe promontoriul Akrita, în apropiere de biserica Sfântului Mucenic Trifon. În pofida unei boli grave, Sfântul Teodor a celebrat Sfânta Liturghie zilnic și și-a instruit frații. Intrezărindu-și sfârșitul, Sfântul și-a adunat frații și le-a spus să prezerve ortodoxia, să se închine Sfintelor icoane și să respecte regulile monahale. După aceea, le-a poruncit fraților să aducă lumânări și să cânte canonul pentru plecare sufletului din trup. În acest fel a adormit întru Domnul Sfântul Teodor, în anul 826. La aceeași oră, Sfântul Ilarion cel Nou (6 iunie) a avut o viziune a unei lumini cerești, în decursul căreia s-a auzit, "Acesta este sufletul Sfântului Teodor, care a suferit prin sânge pentru Sfintele icoane și care pleacă acum la Domnul". 

Sfântul Teodo a făcut multe minuni în timpul vieții sale și după moartea sa. Cei care i-au invocat numele au fost scăpați de foc și de atacurile fiarelor sălbatice, au primit vindecări de la Dumnezeu. Pe 26 ianuarie celebrăm mutarea moaștelor Sfântului Teodor Studitul de la Herson la Constantinopol, în anul 845. 

11 noiembrie: Sfântul Mare Mucenic Mina