Idolii : Simbol și semnificație

 Idolii, "chipurile cioplite", au fost dintotdeauna o sursă odioasă de neplăcere pentru reprezentanți ai religiilor revelate. Aceștia credeau că "păgânii" nu venerau ființe supranaturale înfățișate ca imagini ale lor, ci, mai degrabă, imaginile însele. 

Interdicția ținând de idoli vine din a doua poruncă: “Să nu-ți faci chip cioplit și nici asemănare a vreunui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și din câte sunt in apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujești lor”.

Potrivit unei legende creștine, 365 de chipuri cioplite erau răsturnate cu fața în jos pe când Iisus, Maria și Iosif au fugit către Egipt.     

                             

Idolatrizarea a fost tratată ca o orbire spirituală: "Cât de ignoranți sunt cei care fac chipuri cioplite, / Îl abandonează pe Hristos pentru idoli păgâni: ei caută fără speranță ajutor acolo unde nu este de găsit. / Ce este mai prostesc, ce ochi sunt mai orbi?" (Hohberg). 

În tradiția islamică, idolii din trecut au fost dați jos de piedestalele lor atunci când Amîna a dat naștere Profetului. Într-o altă versiune, au fost cutremurați și s-au prăbușit în clipa nașterii sale. 

La baza acestui lucru este probabil o profeție din Cartea lui Isaia: "Iată, Domnul călăreşte pe un nor repede şi vine în Egipt. Idolii Egiptului tremură înaintea Lui şi li se îndoaie inima egiptenilor în ei".

Idolii răsturnați sunt atribute ale Sfintei Iusta, Sfintei Rafina și Sfintei Suzana, iar, în iconografia bisericii estice, Sfântului Nicolae. 

Conform unei legende evreiești, în vremea regelui Nimorod, Avraam a fost primul "iconoclast", distrugând idolii din lemn și piatră ai tatălui său. "Ei nici nu miros, nici nu aud, nici nu văd. Au o gură, dar nu vorbesc, ochi, dar nu văd, mâini, dar nu ating și nu apucă nimic, picioare, însă nu merg. Așa și tu vei păți dacă vei merge cu cei care cred în ei și îi venerează". 

Legenda lui Baphomet, idolul țap al cavalierilor templieri?