Râurile: Simbol și semnificație

 "Leagănele civilizației" din lumea antică au fost bazine ale râurilor din anii 3.000 î.Hr. Importanța comparativă și colectivă a Râului Galben (Hwang Ho), Gangelui, Indusului, Tigrului, Eufratului și Nilului ca baze ale istoriei civilizației nu a fost niciodată profund studiată. În Lumea Nouă nu a existat nici un fenomen asemănător. 

Este esențial pentru simbolism faptul că râul / fluviul nu este un "corp" static, ci o curgere de apă. Scurgerea și inundațiile create de acesta, funcțiunile sale nu statice, ci dinamice, au devenit repere pentru consemnarea istorică a însuși timpului.         

                           

Tradiția ebraică străveche împărțea pământul inconjurand pământul în patru cuadrate care serveau ca puncte ale busolei: Pison (Indusul), Gihon (Gangele), Hidekkel (Tigrul) și Eufratul. Limita de divizare dintre lumea aceasta și cea următoare (de apoi) era gândită similar ca un râu, fluviu. În mitologia grecească, un râu (Oceanus) înconjura întreaga lume locuită (oecumene). 

În fiecare civilizație a existat frecvent un râu principal crezut a avea o sursă extraterestră: Nilul (în egipteană, Yotru) într-o peșteră; râurile majore din Asia (Brahmaputra, Gange, Indus și Oxus) pe muntele lumii Meru. 

În China antică, îmblânzirea zeilor râului de către împăratul primordial Yl era un eveniment mitic de o mare importanță. Odinioară, se făceau sacrificii umane pentru a satisface aceste divinități. Regii-dragon (simboluri ale pericolelor curenților rapizi și inundațiilor) se spunea că trăiau în râuri, așteptând aceste sacrificii. Similar, cei îngropați, dornici să revină la viață, stăteau sub ape în așteptarea înotătorilor care să le ia locul pe tărâmul morților. 

Grecii antici sacrificau bivoli, cai, oi și bucle de păr zeilor  râului (incluzându-i pe Achelous, Scamandrus, Cephissus), care erau portretizați ca în parte umani, în parte animale, precum oameni cu cap de bivol sau centauri (Nessus). 

În Roma antică, Tibrul era respectat că "Tibertinus pater", tatăl tuturor celorlalte râuri. 

În vremurile creștine, cristelnițele purtau adesea reprezentări ale râurilor din Eden, iar apa de botez era asemuită cu cea a Iordanului, în care Ioan îl botezase pe Hristos. 

Cele patru râuri ale paradisului erau opuse celor patru râuri ale iadului (un împrumut din mitologia grecească): Acheron, Cocytus, Styx și Phlegeton ("râul de foc"). 

În India, în special în Varanasi, venerarea râului Gange continuă până în prezent. Se zice că apele sale sunt capabile să spele toate defectele, păcatele umane. Gangele este văzut ca venind din ceruri, trimis de Brahma pentru a spăla orice urmă de păcat, atât din cenușa celor morți, cât și din trupurile celor vii. 

Pelerinaje la izvoare și râuri sfinte serveau pentru a șterge faptele rele din karma pelerinilor și a le asigura forma bună a unor viitoare reîncarnări. 

Potrivit lui Bockler (1688), în heraldică, râurile și valurile înseamnă "fie că tatăl nobilului a făcut voiaje peste mări în serviciul domnului său, fie că a fost primul om care a traversat un râu pentru a-și ataca sau urmări dușmanii, ori a performat o faptă demn de laudă pe mare". 

Apa: Simbol și semnificație