Mitul lui Odin, zeul nordic suprem

 Odin a fost conducătorul Aesirilor, un grup de zeități din mitologia nordică. Numit uneori "Tatăl al tot", Odin a avut un rol central în mituri despre crearea și distrugerea lumii. A fost zeul războiului, dar și al înțelepciunii, magiei și poeziei. 

Numele său înseamnă "furie" sau "frenezie", trăsături ale inspirației sale feroce ce a călăuzit atât războinicii, cât și poeții. Odin a originat posibil din miturile timpurii ale popoarelor germanice, care-l numeau "Wosanaz". Denumirea zilei de miercuri din engleză, Wednesday, provine de la Ziua lui Wodem, numele lui Odin din limba engleză veche. Odin a fost căsătorit cu Frigg, gardiana căsătoriei. 

Miturile lui Odin

Odin a străbătut întreaga istorie a lumii mitice nordice, de la crearea la distrugerea sa. Înainte de a există lumea, el și doi frați ai săi, Vili și Ve, au omorât primordialul uriaș al înghețului, Ymir. Au folosit oasele, sângele și carnea lui Ymir pentru a forma universul. Odin a stabilit cerurile pentru zei, lumea de mijloc pentru oameni și pitici, și lumea subpământeană pentru morți. Apoi, a creat primul bărbat și prima femeie dintr-un arbore de frasin, respectiv unul de ulm.   

                  

Printre zeitățile spuse a fi fost copiii lui Odin au fost Balder și Thor. Odin, zeitatea preferată a prinților, nobililor și războinicilor, a ajuns să fie văzut ca zeul nordic suprem, către care celelalte divinități se îndreptau pentru ajutor și sfat. El a guvernat din palatul său, Valhalla, de pe tărâmul ceresc numit Asgard. Ca zeu al războiului, a avut grijă de războinicii omorâți în bătălii. 

Valkiriile au purtat ostașîi uciși direct la Valhalla. Apoi, Odin s-a ospatat alături dei ei și i-a pregătit pentru Ragmarak, bătălia finală în care zeii și lumea aveau soarta de a pieri

Odin a fost considerat a avea o mare înțelepciune, incluzând cunoașterea magiei și divinației. A trebuit, totuși, să plătească un mare preț pentru acest dar, dându-și unul din ochi în schimbul unei băuturi din fântâna lui Mimir. Apele acestei fântâni, ce izvorau de la rădăcinile copacului lumii Yggdrasill, conțineau o vastă înțelepciune. Un alt mit spune că Odin s-a înjunghiat cu sabia sa magică, numită Gungnir, și s-a spânzurat de Ygdrasill timp de nouă zile și nouă nopți, într-o "moarte vie". Acest autosacrificiu i-a furnizat cunoașterea runelor, simbolurile nordice utilizate pentru scris și ghicirea viitorului. Deși era înțelept, Odin putea fi și siret, înșelător. Nu a fost neobișnuit pentru el, de pildă, să-și încalce un jurământ sau să stârnească oamenii unii împotriva altora pentru a iniția un conflict.

Odin a avut puterea de a-și schimba înfățișarea, și această transformare a formei sale a avut un rol în mitul care explică conexiunea lui cu poezia. Cea mai înțeleaptă ființă care trăise vreodată a fost Kvasir, pe care zeii îl formaseră din propria lor salivă. Duarfii l-au omorât pe Kvasir și au amestecat sângele său cu miere pentru a obține o poțiune care dăruia înțelepciune și darul poeziei. Un uriaș a ascuns poțiunea în mijlocul unui munte și și-a pus fiica să o păzească. Odin s-a preschimbat într-un șarpe și s-a strecurat printr-o mică gaură până în munte. Apoi, luând forma unui uriaș arătos, a convins-o pe fiică să-l lase să bea poțiunea.    De îndată ce Odin a înghițit poțiunea, s-a transformat într-un vultur și a zburat la Asagard, unde a vomitat poțiunea în trei vase sacre. În timpul zborului său, câteva picături din licoare au picat pe pământ și au devenit inspirația poeților umani. 

Un alt mit îl revelează pe Odin ca un personaj înșelător, cât și ca un întăritor al justiției divine. El a observat doi tineri prinți, Agnar și Geirrod. La sfatul lui Odin, Geirrod l-a trimis pe Agnar într-o corabie pe mare și, apoi, a declarat că fratele lui se înecase. După ce Geirrod a crescut și a devenit rege, a fost pus la încercare când un om numit Grimnir a apărut la curtea sa. Temându-se că acel bărbat era vrăjitor, Geirrod l-a torturat. Totuși, până la urmă, fiului regelui i s-a făcut milă de Grimnir și l-a ajutat. După ce a prezis că Geirrod se va omorî singur, cu propria sa sabie, Grimnir a revelat că era, de fapt, Odin. Regele și-a scos din teacă sabia pentr a-l ataca, dar s-a împiedicat și s-a înjunghiat el însuși. Odin i-a pus apoi pe tron fiul său bun. 

Lui Odin îi plăcea să rătăcească pe pământ sub forma unei bartrane, purtând o mare mantie albastră și o pălărie cu boruri largi care-i ascundea fața cu un singur ochi. Adeseori, era întovărășit de lupi și corbi, ce se hrăneau cu carne de pe câmpurile de bătălie. Corbii lui, Hugin (Gând) și Munin (Memorie), călătoreau în jurul lumii pământene și a celei subpământene, întorcându-se să-i spună stăpânului lor ce văzuseră. Ocazional, Odin încăleca un cal cu opt picioare, numit Sleipnir, care putea merge cu mare viteză atât prin aer, cât și prin apă. 

Venerarea lui Odin

Cultul lui Odin a înflorit în mare parte din Europa nordică și s-a învigorat în anii 700 și 800, epoca vikingilor. Acești războinici nordici, îndeosebi luptători înfricoșători numiți Berserk, îl vedeau pe Odin ca patronul lor special. Ceremoniile în onoarea lui includeau sacrificii umane prin sabie sau foc. Totuși,  spânzurări rituale aveau un rol notabil în venerarea lui Odin, care era uneori numit Domnul Spânzurătorilor ori Zeul Spânzurat din cauza spânzurării sale mitice de copacul  Yggdrasill.

Mitul lui Bragi, zeul nordic al poeziei