Efectul Dunning-Kruger | Efectul prostului fudul

 Efectul Dunning-Kruger  ilustrează, spus simplist, expresia "un prost nu e prost destul dacă nu este și fudul" sau cea de "prost-deștept". Efectul definește, de fapt, o înclinație cognitivă în care unii oameni își supraestimează cunoașterea sau abilitatea într-un anumit domeniu. Acest lucru tinde să se producă din cauza lipsei autocunoașterii, care îi împiedică să își estimeze corect capacitățile. 

Conceptul efectului Dunning-Kruger este bazat pe un studiu din 1999 al psihologilor de la Universitatea Cornell, David Dunning și Justin Kruger. Cei doi au testat participanții despre logica, gramatica lor și simțul lor al umorului, și au descoperit că cei care au performat cel mai slab (în cuartila de jos) și-au apreciat abilitățile cu mult mai mult decât media participanților. 

                     

Cercetătorii au atribuit această tendință unei probleme a metacunoașterii, capacitatea de analizare a propriei gândiri sau performanțe. Ei au scris, "Cei cu o cunoaștere limitată într-un domeniu suferă o dublă povară: Nu numai că ajung la concluzii greșite și fac greșeli regretabile, ci, totodată, incompetența lor îi lipsește de abilitatea de a realiza asta". 

Cauzele efectului Dunning-Kruger 

Încrederea în sine este atât de mult prețuită încât mulți oameni mai curând pretind că sunt isteți sau pricepuți decât să riște să arate nelalocul lor ori să se facă de râs. Chiar și persoane istețe pot fi afectat de efectul Dunning-Kruger , întrucât a avea inteligență nu este același lucru ca a învăța sau dezvolta o anumită abilitate. Numeroși indivizi cred în mod eronat că experiența și priceperea lor într-un domeniu anume sunt transferabile altuia, ceea ce poate înrăutăți încrederea excesivă în sine. 

De ce oamenii nu reușesc să-și recunoască propria incompetență?

Multe persoane se pot descrie ca deasupra mediei în inteligență, umor și o varietate de abilități. Ele nu-și pot judecă cu acuratețe propria competență, deoarece le lipsește metacunoașterea, sau capacitatea de a face un pas înapoi și a se autoexamina obiectiv. De fapt, cele care sunt cel mai puțin pricepute sunt, de asemeni, înclinate să-și supraestimeze abilitățile. 

Efectul Dunning-Kruger a fost aflat în domenii întinzându-se de la raționamentul logic la inteligența emoțională, cunoașterea financiară și siguranța armelor de foc. Iar efectul nu este observat numai printre oameni incompetenți; mulți au puncte slabe în care se manifestă acest efect. Totodată, efectul se aplică oamenilor cu o aparentă baza solidă a cunoașterii. Indivizi estimați la fel de înalt ca 80% pentru o abilitate au fost totuși descoperiți că a-și supraestima într-un anumit grad priceperea. 

Această tendință se poate petrece întrucât câștigarea unei mici părți de cunoaștere într-o zonă în care cineva a fost anterior ignorant poate face această persoană să se simtă ca și cum ar fi dintr-o dată un expert. Numai după ce continuă să exploreze un subiect, își poate da seama cât de extins este și cât de mult trebuie să mai învețe pentru a-l stăpâni. 

De ce oamenii cred că știu mai mult decât știu? 

Un tip de supraîncredere în sine, numit supraprecizie, apare atunci când cineva este exagerat de sigur că răspunsurile sale sunt corecte. Un astfel de om poate să pară extrem de competent și convingător din cauza aparenței sale a încrederii în sine însuși. Acesta este frecvent îmboldit de dorința pentru statut și putere, precum și de nevoia de a apare ca fiind mai inteligent decât cei din preajma sa. 

De ce oamenii își supraestimează competența?

Supraestimarea, un alt tip de supraîncredere, se referă la discrepanța dintre abilitățile cuiva și percepția sa a acestor abilități. Oamenii care se supraestimează se angajează adeseori într-o gândire de satisfacere a dorințelor cu consecințe dăunătoare. Dacă cineva își supraestimează capacitățile, poate, de asemeni, să treacă cu vederea pericole sau să se extindă excesiv dincolo de limitele sale, așa cum atlet se mobilizează extrem până pe punctul de a-și face rău. 

Cum să evităm efectul Dunning-Kruger?

Pentru a evita să cadă pradă efectului Dunning-Kruger, oamenii pot să se întrebe onest și regulat despre baza cunoașterii lor și concluziile la care ajung, mai degrabă decât să le accepte orbește. Așa cum propune David Dunning, oamenii pot fi proprii lor avocați ai diavolului, provocându-se să sondeze cum pot posibil să greșească. 

Indivizii pot scăpa de această capcană căutându-i pe alții (prieteni, colegi), a căror expertiză îi poate ajuta să își acopere lacunele printr-o critică constructivă. 

Citate despre proști și prostie