Mitul lui Thor, zeul nordic al tunetului, cerului și fertilității

 Thor a fost zeul tunetului și cerului în mitologia nordică și în cea germanică timpurie. Deși Odin avea un rang mai înalt, Thor pare să fi fost cel mai iubit și venerat dintre zeitățile nordice. El a fost pe placul oamenilor obișnuiți, în vreme ce Odin era favoritul claselor învățate și nobile. Patronul agricultorilor, Thor a fost asociat cu vremea și grânele. Cu toate că putea fi înspăimântător, multe mituri îl portretizează într-un mod comic sau afectiv. 

Originile și trăsăturile lui Thor

Thor apare în mitologia nordică drept un personaj uriaș, puternic clădit, cu o barbă roșie și un mare apetit. El s-a dezvoltat din Donar ori Thunor, un zeu străvechi al cerului și tunetului. Unele mituri spun că Thor a fost fiul lui Odin și al lui Fjorgyn, zeița pământului. Soția lui a fost frumoasă zeiță Sif, care este întâlnită arareori în mituri și a rămas cumva un personaj misterios.      

          

În general binevoitor, Thor avea un temperament fierbinte și mânia să putea fi groaznică. A fost un dușman înverșunat al uriașilor înghețului, inamicii zeilor nordici. Când oamenii auzeau tunetul și vedeau fulgerul în cer, știau că Thor se lupta cu acești uriași malefici. 

Principala armă a zeului tunetului era un ciocan mare, puternic, numit Mjollnir sau Zdrobitorul, pe care-l făurisera piticii. Când Thor arunca Mjollnir, acesta se întorcea magic în mâinile sale, precum un bumerang. Printre alte puteri ale lui Mjollnir era darul de a reda viață celor morți. Conexiunea ciocanului lui Thor cu viața și fertilitatea a dat naștere vechiului obicei nordic de a se așeza un ciocan în poala miresei la nunta sa, sau cel de a fi ridicat deasupra capului unui copil nou născut. 

Comorile lui Thor includeau, totodată, o centură neagră care-i dubla puterea ori de câte ori o purta, și o pereche de țapi, Tanngniost și Tanngrisni, care-i trăgeau carul de-a lungul cerurilor. De fiecare dată când era copleșit de foame, Thor își mânca țapii, pentru a-i readuce apoi la viață cu Mjollnir.

Mituri despre Thor

Conform unui binecunoscut mit despre Thor, Thrym, regele uriașilor, intrase în posesia lui Mjollnir, și declarase că i-l va da înapoi numai dacă frumoasă zeiță Fregja era de acord să se căsătorească cu el. Ea a refuzat, furioasă, și zeul păcălitor Loki a făcut un plan isteț de a recupera Mjollnir. Folosind haine de femeie și purtând un văl de mireasă pentru a-l deghiza pe Thor în Fregja, Loki a escortat-o pe "Fregja" la Jotunheim, casa uriașilor. Thrym a urat bun venit miresei, deși a fost surprins de oaspetele său la ospățul de nuntă. "Freja" a înfulecat un bou întreg, a băut trei butoaie cu vin și multe altele. Loki i-a explicat că fusese incapabilă să mănânce vreme de o săptămână din cauza incitarii sale de a se mărită cu Thrym. Uriașul a acceptat această explicație, și nunta a continuat. Când a venit timpul ca ciocanul amplasat în poala miresei, conform obiceiului, Thor a înșfăcat Mjollnir și și-a dat jos deghizarea. Apoi, a utilizat ciocanul pentru a zdrobi uriașii. 

În decursul altei vizite la Jotunheim, Thor și Loki l-au întâlnit pe Skyrmir, un uriaș extraordinar de mare. Era atât de imens încât cei doi au rătăcit într-una din mănușile sale, crezând că se află într-un conac, și au dormit în unul din degetele acestei mănuși. Dimineața, l-au aflat pe Skrymir adormit, și Thor a început să zdrobească capul uriașului cu Mjollnir. Skrymir a fost doar zgâriat de lovitură, ca și cum at fi fost atins de o frunză căzută. 

Zeii au călătorit la Utgaral, un oraș al uriașilor, unde aceștia l-au provocat pe Thor să găsească cupa lor cu băutură și să le ridice pisica de pe podea. El nu a putut să facă nici una, nici alta, deoarece cupa era conectată cu marea, iar pisica era de fapt Jormungand, șarpele care încercuia lumea. Deși Thor nu a trecut testele, el a fost pe aproape să sece oceanul și să-l îndepărteze pe șarpele lumii. 

Mai multe legende nordice timpurii au în centru mitul întâlnirii lui Thor cu uriașul Hymir. Deghizat ca un tânăr bărbat, Thor a mers să pescuiască împreună cu Hymir, omorând mai întâi cel mai mare bou al uriașului pentru a-l folosi ca momeală. Apoi, Thor a vâslit în barca sa departe, până nu a mai văzut pământul, și și-a aruncat cârligul. Ceva a mușcat boul - momeală, Thor și-a ridicat undița și a descoperit că-l prinsese în cârlig pe Jormugand, șarpele gigantic. Punându-și picioarele pe fundul oceanului, Thor a tras îndelung de undița sa, în vreme ce șarpele a scuipat otravă. Chiar atunci când Thor era pe cale să-l lovească pe Jormugand cu ciocanul său, Hymir a tăiat ața undiței și șarpele s-a scufundat înapoi în adâncurile apei. Numeroase mituri spun că Thor și Jormunsgand au rămas inamici, sortiți să se lupte din nou în ziua numită Ragnarok, sfârșitul lumii, când ei se vor omorî unul pe celălalt. 

Mitul lui Odin, zeul nordic suprem