Rumi: Patru musulmani indieni la rugăciune | Poveste cu tâlc

 O poveste cu tâlc a înțeleptului Rumi care ilustrează  nonsensul competiției în practicarea și dovedirea credinței. 

Soarele se înălțase în cel mai înalt punct din ceruri, și patru musulmani indieni devotați s-au apropiat de o moschee pentru a se ruga la prânz. Au început să se roage stând umăr la umăr, fiecare cu o anumită dorință arzătoare în inima sa.     

                           

Glasul muezinului s-a înălțat în văzduh la jumătatea rugăciunilor lor, făcându-i să se întrebe dacă nu cumva se grăbisera să se roage. Unul dintre indieni a pus sub semnul întrebării chemarea  muezinului. "Ești sigur că nu ai întârziat în această după amiază chemarea ta?" l-a întrebat pe muezin unul dintre cei patru oameni. 

"Dragul meu prieten, ce ai făcut?", a spus unul din indieni tovarășului său. "Rugăciunea ta a fost anulată întrucât ai vorbit în timpul acesteia!"

"Hei, de ce îl învinovățești?" a strigat al treilea indian către al doilea. Ai făcut același lucru, și ti-ai încălcat propria ta rugăciune!" 

Al patrulea indian a exclamat, "Slavă Domnului că nu am zis nimic prostesc precum aceștia trei! Sunt prea inteligent ca să fac o astfel de greșeală! El s-a mândrit, în ciuda evidentei sale scăpări. "Rugăciunea mea este încă valabilă!" s-a lăudat el. 

În acea zi, în acesta manieră, rugăciunile tuturor acestor oameni, care încercaseră să se întreacă în credință, au fost invalidate. 

Cine este Rumi + Povestea despre Libertate a lui Rumi