Miturile din Upanișade

 Upanișadele reprezintă o antologie de texte sacre ce formează una din fundațiile gândirii religioase hinduse. Cele mai importante dintre aceste texte, scrise între anii 600 și 300 î.Hr., se centrează în principal pe natura oamenilor și cea a universului. Originar transmise oral, aceste lucrări au fost, în cele din urmă, adunate și consemnate în scris de înțelepți numiți "Pishi".

S-a spus că textele din Upanișade conțin "semnificațîi ascunse" ale practicilor și ideilor religioase prezente în Vede, o colecție mai veche de învățături sacre. Credințele hinduse bazate pe Upanișade sunt cunoscute ca Vedanta, ceea ce înseamnă că au apărut după Vede.    

                   

Mai curând decât să se focalizeze pe ritualuri și practici religioase, Upanișadele sunt lucrări filosofice care explică natura realitățîi și semnificația vieții. Una din învățăturile lor centrale este ideea că în spatele lumii zilnice există o realitate veșnică sau un spirit etern numit Brahman, care este identic cu esența interioară (Atman) a ființei umane. Unitatea cu Brahman și cunoașterea realității ascunse de dincolo de existență pot fi atinse prin Yoga, care implică investigare filosofică și practică înalt disciplinată a meditației. Upanișadele prezintă, de asemeni, conceptul hindus al reîncarnării, potrivit căruia oamenii renasc o dată și încă o dată ca alte creaturi vii. Principalul scop al Upanișadelor este să ajute ființele umane să câștige cunoașterea mistică ce ii va elibera de acest ciclu continuu al morții și renașterii. 

Mitologia hindusă