Mitul despre Yggdrasil, Copacul Lumii

 În mitologia nordică, o axă puternică ori un stâlp viguros trecea prin universul în care zeii, uriașii și eroii își avea dramele furtunoase. Această axă, în jurul căreia se rotea întreaga viață era Copacul Lumii, un frasin gigantic numit Yggdrasil. 

Miturile înfățișează o imagine complexă despre cum era structurat universul în jurul lui Yggdrasil. Copacul Lumii a fost descris câteodată ca trecând prin nouă ținuturi, de la adâncimile umbrite ale tarâmului subpământean până la sălașul ceresc al zeilor. Alte dăți, se spunea că trunchiul lui Yggdrasil era ancorat în lumea oamenilor, în vreme ce cele trei mari rădăcini ale arborelui ajungeau în Jotunheim, meleagul uriașilor înghețului, în Nifilheim, ținutul ceții, și în Asgard, casa zeităților.    

             

Mitul despre Yggdrasil, Copacul Lumii

Deși Copacul Lumii oferea un pasaj de la un tărâm la altul, distanțele și pericolele implicate într-o astfel de călătorie erau foarte mari. Singura creatură care putea alerga cu ușurință în susul și în josul lui Yggdrasil era o veveriță, care purta mesaje înșelătoare între un vultur feroce, cocoțat pe ramura cea mai înaltă a arborelui, și un dragon care rodea la rădăcina sa. Yggdrasil exista într-o stare de echilibru delicat, fiind etern distrus și reînnoit.

Copacul Lumii era strâns legat de sursele unei cunoașteri ascunse sau magice. Numele său, însemnând "Calul lui Odin", se referea la zeul Odin spânzurându-se de arbore timp de nouă zile și nopți pentru a-i afla misterele sacre. În apropierea unei rădăcini a copacului țâșnea un izvor ale cărui ape dăruiau înțelepciune. Se spunea că Odin și-ar fi dat un ochi în schimbul permisiunii de a bea din aceste ape. O altă rădăcina adăpostea un izvor îngrijit de Norne, trei femei care hotărau soarta tuturor oamenilor. 

Mitul despre Hel, zeița nordică a morților