Mitul despre Hel, zeița nordică a morților

 Hel a fost zeița nordică a morților, fiica zeului buclucaș Loki și a uriașei Angrboda. La scurt timp după nașterea sa, Hel a fost scoasă din Asgard, casa zeilor, de către zeul Odin. 

Odin a trimis-o la Niflheim, lumea subpământeană, și a făcut-o regina tuturor celor care mureau din cauza bătrâneții sau a bolii. Războinicii care piereau în luptă nu deveneau supuși ai ei, în loc de asta mergând în sala numită Valhalla pentru a locui împreună cu Odin. În mitologia nordică timpurie, Hel a fost și numele lumii celor morți. 

                                                      

Surse descriu zeița ca pe jumătate om, pe jumătate monstru. Hel trăia într-un castel numit Eljudner și se hrănea de pe o farfurie numită Foamea și cu un cuțit numit Foamete. Avea doi servitori, Ganglati și Ganglot, care se mișcau atât de lent încât păreau să rămână nemișcați. "Hell", cuvântul englez pentru "iad", provine din cel nordic "Hel". 

Mitul lui Freyja, zeița nordică a dragostei