joi, 19 aprilie 2012

Izvorul Tamaduirii in traditii, obiceiuri si superstitii

Izvorul Tamaduirii, sarbatoare avand loc in fiecare vineri din Saptamana Luminata (prima vineri de dupa Paste), ne readuce in minte si suflet izvorul dumnezeirii intruchipat de maica Domnului, Fecioara Maria, marcand o zi in care toate apele sunt sfintite iar agheasma are, mai mult decat oricand, darul tamaduirii si curatirii inimii crestinilor.

Legenda despre Izvorul Tamaduirii spune ca Leon cel Mare, inainte de a se inalta in scaunul de imparat, in vreme ce se preumbla printr-o primavaratica padure, a intalnit un om orb, vatamat de cazaturi, ratacit din drum si insetat nevoie mare.
Un glas launtric sau divin l-a indreptat pe Leon catre un izvor, unde i-a astamparat setea omului si i-a alinat uscaciunea trupului trecand apa peste fata si ochii lui nevazatori. Marea minune intamplata in aceasta zi a fost ca orbul a inceput din nou sa vada! Drept urmare, dupa ce a fost uns ca imparat, Leon cel Mare a inaltat langa acel izvor o biserica, apa din acel loc aducand apoi tamaduire la nenumarati bolnavi incredintati de sfintenia Fecioarei Maria.

O alta poveste izvorata din stravechiul folclor romanesc ne aduce indrumare despre faptul ca numai in ziua Izvorului Tamadurii iese o apa vindecatoare dintr-un put sapat de Fecioara Maria in vecinatatea Ierusalimului. Potrivit acestei superstitii, orice om bolnav ce bea din agheazma acestui put se insanatoseste pe loc.

Alte istorisiri populare mentioneaza Izvorul Tamaduirii drept un loc binecuvantat de Iisus Cristos, in care multi suferinzi si-au gasit lecuirea.

Nu trebuie uitata legenda despre lacrimile varsate de indurerata Maica a Domnului peste tot pamantul, lacrimi din care s-au nascut numeroase izvoare facatoare de minuni, a caror putere vindecatoare se vadea cu precadere in ziua de Izvorul Tamaduirii.

Conform altor traditii din batrani, in aceasta zi sunt sfintite toate apele, asa ca oricine bea din ele sau le foloseste pentru a se spala (in acele zone de pe trup vatamate de bolesnita) se poate bucura de o inzdravenire grabnica. Bolnavilor li se recomanda ca in aceasta sfanta zi sa se imbaieze sau sa se spele cu roua de dimineata. Tot acum se dadeau cep tuturor apelor, astfel incat sa isi astampere setea toti oamenii care nu avut parte de apa nici pe pamant, nici in viata de pe celalalt taram. Tocmai de aceea, pe timpuri, in prima vineri de dupa Paste, se cautau izvoare si curatau fantanile, existand credinta ca in acest mod apa va ramne imbelsugata in fantani tot restul anului.

Sarbatoarea Izvorului Tamaduirii se tinea pentru mantuirea sufletelor, slobozirea izvoarelor mortilor, pentru a se deschide izvorul ploilor si vara sa fie umeda, pentru rodnicia plantelor, belsugul din casa, impotriva pietrei sau grindinei. Cu aceasta ocazie nu se muncea (cine lucra era lovit de o boala din care nu se mai destepta pana la moarte), nu se injugau boii (ca sa nu se imbolnaveasca si sa nu moara), nu se tesea nimica (cu panza tesuta in aceasta zi nu se imbracau nici macar cei morti, intrucat nu puteau fi primiti pe cealalta lume).

Se putea oare ca in ziua de Izvorul Tamaduirii sa lipseasca niscaiva vechi vraji sau practici de magie? Se zicea ca femeile care lasau in biserica, peste noapte, in joia din Saptamana Luminata, un vas cu apa, si il recupereau dupa slujba de vineri, aveau norocul de a se spala cu acea apa de numeroase neputinte. Pe de alta parte, daca indrazneai sa asezi in ziua de Izvorul Tamaduirii o cana ori un vas cu apa sub un nuc sau un soc, si gaseai mai tarziu pamant la fundul acelui recipient, insemna ca nu mai aveai multe zile de trait.


Copyright © diane.ro. 2012

Articole din acelasi domeniu in Blogul Dianei :

Rozmarinul sau Trandafirul Fecioarei Maria - Legenda si simbol

Pastele in superstitii si traditii romanesti

Sfanta Maria in superstitii si traditii romanesti

Un comentariu: