miercuri, 20 mai 2015

Viața Sfinților Constantin și Elena

În ziua de 21 mai, are loc sărbătoarea ortodoxă a Sfinților Împărați Constantin și Elena, vestiți drept eliberatori și apărători ai bisericii creștine, ce au pus capăt prigoanei păgânilor, în urma căreia nenumărați sfinți mucenici s-au jertfit pentru credința în Iisus Cristos.


Supranumit "întocmai cu Apostolii", numit de către istorici drept "cel Mare", Sfântul Constantin (306-336) a fost fiul Cezarului Constantius Chlorus (305-306), stăpânitor peste pământurile Galiei și Britaniei și al Sfintei Elena, o creștină de origine modestă.

Viata Sfintilor Constantin si Elena
În acele timpuri, imensul imperiu roman ajunsese să fie divizat în imperiul occidental și cel oriental, două regiuni guvernate de împărații independenti, Constantius Chloris fiind Cezarul Imperiului Roman de Răsărit. Sfântul Constantin s-a nascut în anul 274, probabil la Naissus (Nis, în Serbia). Pentru a-și împlini ambițiile politice, în anul 294, Constantius a divorțat de soția sa, Elena, astfel încât să se poată recăsători cu o femeie de neam nobil.

Cu toate acestea, după ce a fost uns împărat, Sfântul Constantin nu și-a neglijat mama, demonstrându-și respectul față de ea, prin conferirea  titlului imperial de "Augusta".

Viața Sfântului Constantin a fost străbătută, inca de mic copil, de respectul față de credința creștină. Tatăl său nu i-a persecutat pe creștini, spre deosebire de contemporanii săi, împăratii Dioclețian și Maximian Galerius, în Imperiul de Răsărit, precum și împăratul Maximian Hercules, în Imperiul de Apus.

După moartea lui Constantius, în anul 306, Sfântul Constantin a fost aclamat, de armata din York, drept noul împărat al Galiei și Britaniei. Prima sa hotărâre, dupa ce a ajuns pe tronul imperial, a fost aceea de a garanta libertatea religiei creștine, în teritoriile pe care la stăpânea. Păgânul împărat Maximina Galerius, de la Răsărit și crudul tiran Maximilian, de la Apus, îl urau pe Sfântul Constantin, așa că puseseră la cale un complot prin care urma să fie ucis, însă el și-a respins adversarii, în mai multe bătălii, înfrângându-i cu ajutorul lui Dumnezeu. Sfântul Constantin s-a rugat Domnului să i se dăruiasca un semn prin care să-și îmbărbăteze armata, iar Dumnezeu și-a arătat sprijinul printr-un strălucitor semn al crucii, apărut în ceruri, având inscriptia "Cu acest semn, veți birui".

După ce  a devenit singurul conducător al Imperiului Roman de Apus, Constantin a emis Edictul de la Milano, prin care se stipula libertatea religioasă pentru toți creștinii. Sfânta Elena, o creștina convinsă, a avut o mare influență asupra acestei decizii. În anul 323, ajuns unicul împărat al Imperiului Roman, Sfântul Constantin a extins prevederile Edictului de la Milano și către partea de Răsărit a imperiului. După sute de ani de persecuții, creștinii puteau în fine să își practice credința fără nici un fel de teamă sau constrângeri.

După ce a renunțat la păgânism, Constantin nu a păstrat capitala imperială la Roma, un fost centru al idolatriei, ci a transferat-o la Răsărit, în  Bizanț, ce a fost renumit Constantinopole, orașul lui Constantin. Convins că poate unifica marele imperiu roman numai prin creștinism, a ajutat biserica în diverse feluri: a rechemat confesorii creștini aflați în exil, a construit biserici și a arătat respect față de clerici.

Impresionat adânc de victoriosul semn al crucii dăruit de Dumnezeu, Sfântul Constantin a dorit să găsească crucea pe care fusese răstignit Iisus Cristos. În acest scop, și-a trimis mama, pe Sfânta Elena, la Ierusalim, sprijinind-o atât cu bani, cât și prin puterea-i imperială. Patriarhul Macarie al Ierusalimului și Sfânta Elena au început să caute sfântul vestigiu, si, cu ajutorul Domnului, au reușit să descopere Crucea Mântuitorului, în anul 326.
Biserica ortodoxă sărbătorește anual acest eveniment, în ziua de 14 septembrie, cu ocazia sărbătorii "Înălțarea Sfintei Cruci".

In vreme ce se afla în Palestina, Sfânta Elena a făcut multe lucruri notabile pentru sprijinirea bisericii. A poruncit ca toate locurile asociate cu viața lumească a Mântuitorului Iisus Cristos și a mamei sale, Fecioara Maria, să fie curate de orice urmă de păgânism, hotărând ca în locul clădirilor păgâne să se înalțe biserici.

Împăratul Constantin a dat poruncă să fie clădită o magnifică biserică, în onoarea învierii Lui Cristos, deasupra mormântului Mântuitorului. Sfânta Elena a înmânat crucea răstignirii patriarhului Ierusalimului, spre buna păstrare, luând o parte din ea, pentru sine și fiul ei. După ce a oferit generoase pomeni și le-a dat de mâncare săracilor din Ierusalim, Sfânta Elena s-a întors la Constantinopole, unde a murit în anul 327. Grație importantelor servicii aduse bisericii, ea a fost numită "intocmai cu Apostolii".

Odată cu timpul, liniștea bisericii a fost tulburată de dispute, disensiuni și erezii. Încă de la începutul domniei Sfântului Constantin, își făcuseră loc, printre creștini, ereziile Donatiștilor și Novatianilor. Aceștia cereau să se facă un al doilea botez pentru cei ce se îndepărtaseră de credința în vremea prigoanei împotriva creștinilor. Aceste erezii, respinse de două concilii bisericești locale, au fost, în cele din urmă, condamnate la Conciliul de la Milano, din anul 316.

O altă păguboasă erezie, cea a lui Arian, ivită la Răsărit, nega natura divină a Fiului Lui Dumnezeu, proclamând că Iisus Cristos ar fi fost, de fapt, o simplă ființă umană.
Din această pricină, din porunca împăratului, s-a adunat la Niceea, în anul 325, Primul Conciliu Ecumenic, la care au luat parte 318 episcopi, printre participanți fiind Sfântul Nicolae din Myra. Împăratul a fost prezent la toate dezbaterile conciliului. Erezia ariană a fost condamnată și s-a adoptat un "simbol al credinței", în care a fost inclus termenul de "consubstanțial cu Tatîl", termen ce confirma adevărul asupra divinității lui Iisus Cristos, care își asumase o natură umană pentru a mântui omenirea.

Dupa Conciliul de la Niceea, în biografia Sfântului Constantin, se consemnează faptul că a continuat să joace un rol activ în propășirea bisericii. A acceptat să fie botezat pe patul de moarte și a fost îngropat în biserica Sfinților Apostoli, într-o criptă pregătită de el însusi.


Sursa imagine: Pinterest

Copyright © diane.ro. 2012

Articole din acelasi domeniu in Blogul Dianei:

Sfantul Petru in superstitii si traditii romanesti

Sfintii Mihail si Gavrila - Poveste si legenda

Mesaje de Sf. Constantin si Elena

Sfintii Constantin si Elena - Traditii, obiceiuri si superstitii

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu

Răspund numai la comentariile celor care se împrietenesc cu mine înscriindu-se pe site-ul meu (vezi rubrica din subsolul paginii)!