sâmbătă, 31 august 2013

Noi suntem martieni, asa ca cine sunt extraterestrii?

Te-ai gandit vreodata ca adevaratii martieni suntem noi, pamantenii? Este posibil ca viata de pe Terra sa isi aiba originea intr-o invazie a unor microbi proveniti de pe Marte, o ipoteza ce poate transforma din temelii credintele noastre despre lumea noastra si univers!

"Dovezile par a converge spre faptul ca suntem, de fapt, martieni, ca viata a inceput pe Marte si a venit pe pamant pe o piatra." Acestea sunt cuvintele profesorului Steven Benner, la o conferinta stiintifica internationala de le Florenta ce a avut loc in aceasta saptamana.

Teoria ca microbii de pe Marte ar fi "infectat" pamantul prin intermediul meteoritilor, gasind aici conditii prielnice pentru dezvoltarea lor nu este deloc noua. Noutatea apare in ideea lui Benner e ca mineralele esentiale pentru aparitia vietii nu ar fi disponibile decat pe Marte. O astfel de opinie pune la incercare aproape toate aspectele culturii umane, de la biologie la religie, ba chiar si tot ce s-a scris pana acum in science fiction.

Cu mult inainte ca "Razboiul lumilor" lui H. G. Wells sa produca panica in gospodariile americane prin intermediul radioului, oamenii priveau catre planeta rosie cu curiozitate, parandu-li-se ca zaresc pe ea canale construite de extraterestri si gandind vrand-nevrand la pericolul potential pe care il reprezinta acestia. Filmele din cinematografe si serialele SF de la televizor nu au facut decat sa toarne gaz peste focul unei amenintari venite din afara pamantului. Dupa atata zarva si vanzoleala science fiction nu este oare o nemaipomenit de mare ironie sa iasa la iveala ca extraterestrii suntem chiar noi?

Exista cateva probleme serioase ce apar aici. Vreme de secole, filozofii au taiat firul in patru incercand sa isi imagineze ce efect ar putea avea descoperirea vietii extraterestre asupra religiei umane. Nu de mult, insusi astronomul sef al Vaticanului, pe nume Gabriel Funes, a anuntat catolicii ca ar trebui sa ii intampine pe extraterestri ca pe fratii nostri din cosmos.

Nu aveti cum sa nu va amintiti diversitatea de maimute cheloase, soparle umanoide, pitici hidosi si melci enormi ce intrupau pe marile si micile ecrane creaturile venite pe pamant din alte galaxii sau dimensiuni temporale ale universului! Nu este oare culmea ca ne-am imaginat pana acum extraterestrii drept bizare versiuni ale oamenilor ignorand cumva minunata, propria noastra bizarerie?

In anul 1896, astronomul american Percival Lowell a emis pentru intaia oara ipoteza ca Marte ar fi fost un leagan vietii. El a presupus ca o civilizatie avansata ar fi inflorit pe Marte, dar ca a fost confruntata cu amenintarea extinctiei, asa ca a facut o disperata incercare de a schimba clima planetei folosind aparentele canale pentru a repozitiona zonele polare si a obtine apa prin topirea ghetii prezente pe acestea. O perspectiva martiana extrem de apropiata de ceea ce am facut si continuam sa facem noi cu planeta noastra. Nu incetam a ne gandi cum putem exploata pamantul in favoarea noastra fara a gandi la soarta celorlalte vietuitoare si chiar a generatiilor de oameni ce ne vor urma...

Viziunea lui Lowell l-a inspirat pe Wells in crearea cosmarului sau apocaliptic despre o civilizatie extraterestra ce invadeaza pamantul pentru a-i rapi resursele. Inca odata, nu este o ironie faptul ca noi suntem adevaratii martieni si am reusit sa facem aprope exact ceea ce aveau de gand sa faca extraterestrii lui Wells, vaduvind Terra de bogatiile ei?


Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:

Documente FBI despre extraterestri si farfurii zburatoare

Conspiratia reptilienilor | Cui ii este frica de reptilieni?

Interviu cu un reptilian

2 comentarii:

eleonora spunea...

da dar daca am fi atat de curiosi despre aceasts existenta a extraterestrilor de ce sa nu gandim ca acestia nu exista decat ca exista? sunt atat de multe teorii si consipratii de nu te mai saturi de citit insa pana acum exista doar o atestare despre incidentul de la roswell


Anonim spunea...

Nu exista extrateresi,viata este atemporala,implicit nu este determinata de spatiu.