Cercul bucuriei și dăruirii: Poveste cu tâlc

Ce este lanțul, cercul bucuriei și dăruirii, sau schimbul cumva circular al darurilor, cadourilor vieții, în care punctul de start, de debut, ajunge să coincidă uneori cu cel de final, împlinire? Poți afla asta din această poveste cu tâlc!

Într-o zi, un țăran a bătut insistent la poarta unei mănăstiri. Când călugărul portar i-a deschis, i-a înmânat acestuia o grămadă magnifică de struguri.

"Frate, aceștia sunt cei mai frumoși din via mea. Am venit să îi dau în dar."

"Mulțumesc! Îl voi chema imediat încoace pe stareț. Va fi încântat de o asemenea ofrandă!"

"Nu, nu face asta. I-am adus pentru tine."

"Pentru mine?" Călugărul a roșit la față fiindcă nu se gândea că merită un dar atât de minunat al naturii.

"Da, pentru tine", a repetat țăranul, "căci, ori de câte ori am bătut la poarta voastră, tu ai deschis-o. Când am avut nevoie de ajutor, pentru că roadele îmi erau distruse de seceta, tu mi-ai dat câte o bucată de pâine și o cană de vin în fiecare zi. Sper că acești struguri să-ti dăruiască puțin din dragostea soarelui, frumusețea ploii și miracolul lui Dumnezeu, deoarece El i-a făcut să crească așa de frumoși".

Portarul a luat strugurii și și-a petrecut intreagă dimineață admirându-i. În cele din urmă, s-a hotărât să-i ofere cadou starețului, care-l încuraja mereu cu vorbele sale înțelepte.

Starețul a fost foarte mulțumit de struguri, dar și-a adus aminte că în mănăstire era un frate bolnav. El a reflectat: "Îi voi da lui strugurii. Cine știe, poate îi vor aduce o bucurie în viața sa năpăstuită."
Cercul bucuriei și dăruirii

A procedat întocmai cum și-a zis. Strugurii nu au stat însă prea mult în chilia bolnavului, căci el s-a gândit, "Bucătarul a avut grijă de mine atâta vreme, hrănindu-mă cu cele mai bune dintre bucatele sale. Sunt sigur că îi vor place!"

Când bucătarul și-a făcut apariția pentru a-i da de mâncare, i-a arătat strugurii, "Sunt pentru tine. Fiindcă intri întotdeauna în contact cu ceea ce produce natura, vei ști ce să faci cu această minune a lui Dumnezeu."

Bucătarul a fost uluit de frumusețea fructelor și i-a înfățișat și ajutorului său, "Sunt perfecți, splendizi", a cugetat el, "și nimeni nu îi va aprecia mai mult decât paracliserul, de vreme ce el este responsabil pentru Sfânta Împărtășanie și multe mănăstiri îl consideră un om sfânt. El este în cea mai mare măsură să prețuiască această minunăție a naturii".

Moartea vorbeşte - Poveste cu tâlc

În schimb, paracliserul, a făcut cadou strugurii celui mai tanăr novice, astfel încât acesta să înțeleagă lucrarea lui Dumnezeu în cele mai mici detalii ale sale. Când novicele i-a primit, inima sa s-a umplut cu slava lui Dumnezeu, pentru că nu văzuse nicicând struguri atât de splendizi.

Chiar atunci, și-a adus aminte de prima oară când a sosit la mănăstire și de persoana care i-a deschis poarta, permițându-i astfel să se integreze în această comunitate de oameni care știau să se desfete cu miracolele vieții.

Așadar, înainte de căderea serii, a dus strugurii călugărului portar și i-a spus, "Mănâncă-i și bucură-te de ei. Întrucât, îți petreci cea mai mare parte din timp aici, în singurătate, iar aceste roade ale pământului te vor face fericit."

Poveste cu tâlc: Maimuţele din minte
Cercul bucuriei și dăruirii: Poveste cu tâlc Cercul bucuriei și dăruirii: Poveste cu tâlc Reviewed by Diana Popescu on aprilie 10, 2019 Rating: 5

Niciun comentariu:

Un produs Blogger.