miercuri, 2 iulie 2014

"Prietenii cu beneficii"|"Friends with benefits"- cine sunt si ce vor ei?

"Prietenii cu beneficii" sau mai bine suna in engleza "friends with benefits"  este o gaselnita relationala pe care, desigur, o adopta, de obicei, mai multe categorii de persoane: adultii trecuti deja prin relatii amare,care nu mai vor complicatii sau acel soi de oameni  deschisi a minte si la buzunar care nu vor relatii serioase.


Un "prieten cu beneficii" este cineva cu care te culci regulat si nu ai  nimic altceva.
Nu poti pretinde nimic altceva! De la inceput pana la sfarsit!
Totul se invarte in jurul patului!

Nu spun ca nu poate fi amuzant, dar...



Dar la 19 ani, in prima tinerete, sa te legi la cap cu asa ceva si cu un barbat "batran"...! E prea mult!

Iata, povestea unei domnisoare, prinsa intr-o legatura nepotrivita, cu un barbat care vrea doar sa fie "prieteni cu beneficii", insa ea isi doreste altceva:

"Ma tot intalnesc cu un baiat, din martie..
La inceput il uram, dar cu timpul am inceput sa tin la el . 
Toti prieteni lui ma vad ca iubita lui, se poarta frumos cu mine, dorm la el, ma cunoaste familia lui, iesim impreuna . 
Si el nu vrea sa zica : da avem o relatie! 
A zis, intr-o seara, cand a fost intrebat daca suntem impreuna, ca suntem doar ''friends with benefits''|prieteni cu beneficii . 
Are momente cand se poarta frumos cu mine si are momente cand ma ignora ( nu ma suna nu ma cauta) apoi iar ma cauta .. 
Un prieten de al lui mi-a zis ca tine mult la mine, dar ca nu vrea o relatie ... 
In el nu pot sa am incredere, pentru ca stiu ce sentimente are fata de mine. 
Vrea o relatie cu mine sau doar se joaca? 
Sa mai investesc timp cu el sau sa o las balta ?
El e mai mare decat mine cu 9 ani..
Multumesc !"


Ai grija ce-ti doresti, ca ti se poate implini, e o vorba romaneasca!
Asadar am sa-ti spun, poate, cuvinte care te vor deranja si te vor speria, pe moment, dar asta cred eu!

O relatie,  pe care o ai, tu, la varsta ta, este una fara viitor!
Caci, asta inseamna, pana la urma, "prietenia cu beneficii":  fara responsabilitate!

Unii oameni cred că acest tip de relatie este posibila pe termen mediu, atunci cand ambii parteneri sunt maturi si au idealuri|cariere separate...

Dar tu, ai doar 19 ani! El are 28!!!

Tu vrei iubire, el vrea doar trupul tau !

Timpul trece, in defavoarea ta, pentru ca sunt lucruri mult mai interesante si pretioase de facut in viata, decat sa incalzesti asternutul unui barbat, la 19 ani!

**Voi ce spuneti?


Articole cu subiect asemanator:
Personalitatea barbatului ideal pentru tine
Comunitatea barbatilor si femeilor cu mai multi parteneri deodata
Cat de mult il|o iubesti?- TEST

9 comentarii:

Sophia writes spunea...

Într-o astfel de relaţie se implică persoanele superficiale, persoanele care se tem de responsabilităţi şi de firesc.

Mikael Oddmund spunea...

Parțial adevărat. Instituția căsătoriei este, ca normă socială, un must-have/must-do. Ritmul alert al vieții actuale însă, coroborat și cu un anumit grad de libertate asumată de ambele sexe, pot duce la 'împingerea' consumării acestei conduite la vârste de neconceput pt. genitorii noștri.
E de discutat cât și-n ce măsură se greșește în exemplul de mai sus. Dar multe alte aspecte ale comportamentului prin raportare la sexul opus sunt mult mai deviante decât cel ales aici.
Este o opțiune. Poate fi rea dacă se perpetuează. Altfel rămâne doar o experiență ancorată în deliberarea personală mai degrabă decât în promiscuitate.

Diana Popescu spunea...

La 20 de ani, Mikael..! In 2014..! Nu mai pui la socoteala un mariaj, dar relational iti doresti, cel putin ca fata, sa ai parte de iubire, de un partener care te iubeste..!!
La 20 de ani, iubirea este un must-have!
Promiscuitatea de care zici deriva din refuzul partenerului, din nepotrivirea intelectuala si emotionala!

Mikael Oddmund spunea...

Don't kill the messenger!
Și la 30 de ani, și la 40, nu numai la 20, afectul ar trebui să primeze. Doar că n-aș anatemiza evoluția prin experiment numai pt. că nu implică pathosul. Iar 28 de ani nu fac din masculul cu pricina vreun promotor al incestului sordid, nu? Diferența de vârstă între ei e doar o chestiune de nuanță, cum este și cea de înălțime vizibilă între parteneri: un manifest al excentricității (psychologically speaking).
Plus că, la o primă vedere, domnișoara în cauză nu pare să caute atât sfat pt. a se extrage de lângă el, cât o confirmare a faptului că ceea ce face nu face chiar atât de rău.
Îmi umblă vorba prin târg cum că dezaprob acordul, poftim!, sprijin voliția individuală; nici așa nu-i bine? :)
Nolens volens consimțim unor practici, uneori, la limita acceptului social. Cât sunt defectoase ele și cât noi cei care le etichetăm filtrate prin propriile canoane culturale? Nu zic că e bine ce face. Zic că până nu-și va consuma efectele, atașamentul la el își va cere tributul de la tinerețea ei.

Diana Popescu spunea...

Mikael, nu ajuti! :)
Sau poate...
Poate domnisoara avea nevoie de o confirmare!
Ca cineva dezinteresat este pe aceeasi lungime de unda cu ea!
Ai alaturat, in mod fericit, trei cuvinte mari in plan sentimental, iar imi vine sa zambesc..: consum, efecte, atasament, ultimul fiind cel mai periculos din toate .. La toate varstele! In tot soiul de relatii!
Ce e de facut cu el?

Mikael Oddmund spunea...

Nimic din ceea ce nu facem cu toții deja: îl acceptăm. Atașamentul este traducerea nevoii bazale de a nu parcurge drumul singuri. Că fiecare îl decodăm după propria-ne intenție, asta e altceva. Atașmentul este un sistem de semnificații, aidoma lingvisticii lui Saussure: centrată pe conotațiile și denotațiile contextuale. Pentru unul poate însemna dependență împinsă la alienare în absența răspunsului identic din partea celuilalt. Pentru altul, bucuria de a se pune la comun total, sigur și extaziant în brațele partenerului. Sau poate căutarea ideatică pe care o sancționa Leo Buscaglia - 'foamea' afectivă și saturația cu ea însăși.
Suntem atât de diferiți încât nici măcar în greșeli nu ne asemănăm... De ce să trunchiem panoplia manifestului uman în forme puține la număr dar ușor acceptabile ca recognoscibile de majoritate?
'Este greșeala ei' ne tentează să spunem. Pare a fi. Dar are dreptul la ea. Își împarte timpul, spațiul și trupul cu el. Iar el face la fel. Îi despart standardele. Dar standardele lor, nu ale noastre.

Nu cred că puteam să ajut. Iar dacă aș fi putut, nu aveam dreptul. Dar, iată, am precedat un zâmbet. Nu e și asta un mic câștig? :)

Diana Popescu spunea...

Haha! Te-am prins!

"Nevoie bazala", "sistem de semnificatii"! "Foamea' afectivă și saturația cu ea însasi...!"

Stii ce fac eu cand nu sunt de acord cu cineva?

Sparg!

Obiecte!

Cani, farfurii!

Desi ar trebui sa sparg fetze! Putere intelectuala am..si mila deopotriva!

Uneori, nu stiu cum sa impart si pribegesc...!

Stai, sa nu intelegi gresit!

Fiecare are dreptul si datoria asumarii propriilor experiente!

Dar daca ai putea sa ajuti ca raul- bunul sa se schimbe in favoarea celui /celei care face petitia?i-mi ca n-ai face-o>>>!!!!!!!!!!!!!!!!

Mikael Oddmund spunea...

Ba da, aș face-o pt. că am, deopotrivă, zvâcnirea eticului și calmul raționalului. :))
Da' n-aș sparge ceramică totuși. Aș sparge însă fețe chiar și numai din considerentul că s-a muncit mult la Siliciul ăla să fie topit la 3.000 gr. C spre prelucrare ca apoi să fie spart!!
Tu, electrizanto, de ce condamni tabieturile, chiar auto-punitive, ale semenilor tăi? ;))

Anonim spunea...

Comentati strict pe acest caz care nu are in realitate nici-o legatura cu notiunea de prieteni cu beneficii. O pustoaica s-a bagat in ceva ce nu stie, nu intelege si nu e pentru ea. Sa iasa cat mai repede de acolo! Exista o infinitate de lucruri pe planeta asta, nu sunt toate pentru toti, iar daca o persana este incompatibila cu o notiune, nu inseamna ca notiunea devine invalida, ci doar ca a facut o alegere gresita.