luni, 29 septembrie 2014

Nunta in simboluri si semnificatii

Marcand o esentiala uniune dintre un barbat si o femeie, intru o noua si promitatoare viata, nunta sau casatoria inglobeaza numeroase simboluri pline de semnificatie. Simbolismul obiceiurilor de nunta este regasit atat in verighete, in alaturarea mainilor mirilor, cat si in alaiul de copii din preajma miresei. Cei mici reprezinta aici o forma de magie asociativa, si simbolizeaza viitorii copii ai noului cuplu. Obiceiul de a arunca grane, orez sau confetti peste miri este asociat cu un alt simbol al fertilitatii.
Simboluri nunta
Nunta in simboluri si semnificatii
Chiar si tortul de nunta se inscrie in acest simbolism, fiind considerat ca un insemn al capacitatii miresei de a aduce copii pe lume. Obiceiul de a se sparge pahare la nunta are, de asemeni, semnificatii legate de cea dintai noapte petrecuta impreuna de noul cuplu, de "consumarea" casatoriei.

Tortul de nunta

Traditia tortului de nunta isi are originea in Roma antica, cand un tort facut din faina era faramitat peste capul miresei pentru a-i aduce noroc. Tortul de nunta este asadar un simbol al norocului, dar si al fertilitatii. Se spune ca aduce bune auspicii oricui gusta din el. Tortul de nunta trebuie sa fie pregatit din numeroase ingrediente de calitate pentru a simboliza o casatorie durabila, fericita si prospera.

Pe vremuri, pentru ca nunta sa fie de bun augur, se obisnuia ca mireasa sa taie tortul. In prezent, ea este ajutata de mire, astfel incat sa impartasesca si el norocul viitoarei vieti impreuna. Totodata, in acest fel se arata ca cei doi vor imparti bunurile lumesti cu care vor fi daruiti in timpul casniciei.

Printre traditiile vizand tortul de nunta se remarca cea prin care mireasa punea deoparte o felie din tort pentru a se asigura ca sotul ii va ramane credincios. Un etaj din tort era, de asemeni, pastrat, pentru a fi folosit mai tarziu, pentru un tort de botez, un obicei ce garanta ca sotii vor avea copii. Femeile nemaritate isi luau acasa cate o felie din tortul miresei pe care o puneau sub perna pentru a-si vedea in vis viitorii soti.

Rochia de mireasa

Rochia de mireasa dateaza din Egiptul antic, cand un astfel de vestamant, confectionat dintr-un material transparent acoperea trupul miresei fara a ascunde totusi nimic din el. De atunci, desigur, rochiile de mireasa au capatat noi si noi straturi textile, din motive tinand de pudoare si sobrietate.

Regina Victoria a purtat pentru intaia oara o rochie alba de mireasa, incalcand astfel traditia ce stabilea pentru miresele regale un vestamant argintiu. Dupa aceea, culoarea alba, simbol al puritatii si inocentei, a fost adoptata de tot mai multe mirese.

In prezent, fiecare mireasa este libera sa-si aleaga orice culoare doreste, care crede ca i se potriveste, pentru rochia de mireasa. Intr-o veche poezioara folclorica din Warwickshire, Anglia, se atrage atentia asupra semnificatiei culorilor rochiei de mireasa:

"Married in white, you will have choosen all right,
Married in grey, you will go far away,
Married in black, you will wish yourself back,
Married in red, you’ll wish yourself dead,
Married in blue, you will always be true,
Married in pearl, you’ll live in a whirl,
Married in green, ashamed to be seen,
Married in yellow, ashamed of the fellow,
Married in brown, you’ll live out of town,
 Married in pink, your spirits will sink."

"Maritata in alb, ai ales bine intru totul,
Maritata in gri, vei pleca tare departe,
Maritata in negru, vei dori sa vii inapoi,
Maritata in rosu, iti vei dori sa fii moarta,
Maritata in albastru, vei fi mereu in sinceritate,
Maritata in perliu, vei trai ca intr-un vartej,
Maritata in verde, rusinata sa fii vazuta,
Maritata in galben, rusinata de sotul tau,
Maritata in maro, vei trai in afara orasului,
Maritata in roz, sperantele tale se vor ineca."

Mireasa trebuia sa poarte ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat, ceva albastru. Un banut pus in pantoful stang al miresei se credea ca va favoriza prosperitatea in casatorie. Vezi si Pantofii , mireasa si nunta in superstitii si obiceiuri

"Ceva vechi" era, ideal, un obiect apartinand unei batrane neveste fericite. Pentru ca aceasta practica magica sa functioneze, era necesar ca sotul acesteia sa fie in viata. In acest fel, norocul de care se bucurase batrana nevasta era "transferat" miresei.

"Ceva nou" reprezenta, de obicei, chiar rochia de mireasa, dar si orice alt obiect nou de imbracaminte.

"Ceva imprumutat" inseamna, la origine, un obiect din aur, de cele mai multe ori o bijuterie imprumutata de o ruda. Obiectul din aur simboliza soarele, sursa vietii de pe pamant, iar purtarea lui semnifica o uniune intre soare si mireasa.

"Ceva albastru" era purtat de mireasa in onoarea lunii, protectoarea tuturor femeilor.

Era considerat de rau augur ca o fata sa-si faca propria rochie de mireasa sau sa o poarte inainte de ziua nuntii. Intr-o alta superstitie, se recomanda ca mireasa sa nu se uite in oglinda dupa ce era complet imbracata, inainte de a pleca catre biserica pentru oficierea casatoriei.

Mai multe despre acest subiect in articolul: Rochia de mireasa in superstitii, legende si traditii

Voalul miresei

Exista mai multe presupuneri in privinta originii voalului de mireasa. Cea mai populara dintre ele sustine ca acesta era purtat pentru a ascunde frumusetea miresei de spriritele rele, capabile sa i-o rapeasca. Drept urmare, voalul nu era ridicat pana cand nu se termina ceremonia nuptiala. Intr-o alta explicatie, voalul apara mireasa de ochiul rau sau deochi, ce putea impieta asupra succesului casatoriei. Pe de alta parte, voalul de mireasa poate proveni din Orient, unde un barbat vede fata miresei sale numai dupa ce se oficiaza casatoria. Unii folcloristi sunt de parere ca voalul semnifica supunerea miresei fata de sotul ei. Grecii si romanii din antichitate foloseau o mare panza, un mare voal, ce acoperea atat mireasa cat si mirele, pentru a-i feri pe ambii de ochiul rau. Este posibil, asadar, ca voalul de mireasa sa provina si din aceasta traditie. Intr-un alt tip de magie asociativa, unele mirese prefera sa poarte voalul unei prietene ori rude care are o casatorie fericita.

Vezi: Voalul de mireasa in superstitii, traditii si obiceiuri

Buchetul miresei

Florile simbolizeaza fecunditatea, buchetul miresei denotand, in consecinta, fertilitatea tinerei sotii. Panglicile ce dau roata buchetului sunt inzestrate cu capacitatea de a aduce noroc. La capatul fiecarei panglici se obisnuieste sa se faca asa-zisele "noduri ale persoanei iubite" semnificand unitatea si completitudinea. Aruncarea buchetului pentru a se vedea cine va fi urmatoarea mireasa este o traditie relativ noua.

Florile de la butoniera

Micile buchete de flori (sau simboluri stilizate al acestora) purtate la butoniera erau la origine daruite invitatilor la nunta ca un semn de noroc.

Verigheta

Verigheta sau inelul de cununie este un cerc perfect, fara inceput si sfarsit, un simbol al uniunii, eternitatii si completitudinii. In Egiptul antic, femeile maritate purtau la incheietura mainii bratari din iarba. In acest fel, li semnala celor din jur ca ele nu sunt disponibile, dar si ca au acceptat stapanirea si protectia sotilor lor. Romanii din antichitate au fost cei care au introdus inelele din metale pretioase, precum argintul, aurul, platina. Acestea aratau nu numai ca o femeie era maritata, ci si ca sotul ei era dornic sa-i daruiasca posesiuni de pret.

Verighetele au fost purtate la diferite degete ale mainii de-a lungul timpului. In Grecia antica erau puse pe degetul aratator, iar in India pe degetul mare. In cele din urma, a devenit traditional ca verigheta sa fie prezenta pe cel de-al patrulea deget de la mana stanga, degetul inelar. Potrivit unei credinte din Egiptul antic, acest deget era conectat direct cu inima printr-o vena. Odata amplasata pe degetul inelar, verigheta era considerata a pazi si a mentine dragostea fata de partenerul de casatorie.

In vremurile victoriene, exista obiceiul ca domnisoarele de onoare sa treaca o bucatica din tortul de nunta prin verigheta miresei de noua ori. Prin acest procedeu magic, erau incredintate ca isi vor gasi alesul si se vor marita cu el in decurs de un an.

Mai multe despre acest subiect in articolul: Verigheta in superstitii si traditii

Aruncarea cu orez

Aruncarea cu orez peste miri este o traditia straveche, originara probabil din Orient, unde orezul este un simbol al fertilitatii, prosperitatii si sanatatii. Drept urmare, azvarlirea de orez peste fericitul cuplu era o cale eficienta de a le binecuvanta casatora cu acest calitati.

Romanii antici aruncau cu nuci si cu tot felul de dulciuri spre mireasa. Anglo-saxonii presarau grau si orz pe podeaua bisericii pentru ca mireasa sa calce peste aceste boabe.

O alta posibila sursa a acestui obicei este credinta ca spiritele rele sunt atrase de nunti. Invidioase sau geloase pe mireasa, nu se pot totusi abtine sa manance orezul, ramand astfel departe de ea.

Luna de miere

Expresia "luna de miere" provine din stravechea traditie teutona de a se bea mied, un vin facut din miere, timp de o luna (sau un ciclu lunar) dupa nunta. Se spune ca Attila Hunul a baut atat de mult mied in luna sa de miere incat s-a sufocat si a murit.

Obiceiul ca mirii sa petreca o luna de miere departe de casa pare sa-si aiba radacinile in vremuri de mult trecute, cand barbatii isi lua cu de-a sila (isi rapeau) miresele si le tineau departe de caminul lor pana cand rudele acestora incetau sa le mai caute. Se cuvenea ca sotul sa lea dea daruri neamurilor miresei dupa ce o aducea inapoi acasa.

Trecerea miresei peste prag

Cu o semnificatie greu de trasat in timp, acest obicei poate deriva si el din vechea practica a casatoriei initiate prin rapirea viitoarei mirese. O alta explicatie poate fi ca prin purtarea miresei in brate peste prag se elimina posibilitatea ca aceasta sa se impiedice la intrarea in noua sa casa, un lucru considerat a fi un semn rau pentru viitoarea casnicie.

Potcoava

Potcoava este vazuta drept o amuleta impotriva ochiului rau/deochiului, probabi datorita faptului ca este un mijloc de protectie al cailor. In acelasi timp, forma potcoavei este asociata cu cea a lunii in crestere, a semilunii, sursa a unui alt simbolism. Potcoavele pot fi atarnate pe un perete cu capetele in sus sau in jos. In primul caz, ele favorizeaza energia masculina, in cel de-al doilea, energie feminina. In amandoua variantele, sunt insemne ale norocului.

Exista traditia de a se darui tinerilor casatoriti o potcoava reala sau decorativa, un cadou de bun augur, avand harul de a le proteja caminul. In spatele acestui simbol se afla o legenda despre un fierar (Sfantul Dunstan) ce a devenit mai tarziu arhiepiscop de Canterbury. Intr-o zi, in vreme ce era la atelierul sau, Sfantul Duncana a fost vizitat de un straniu personaj, invaluit intr-o imensa manta, care i-a cerut sa fie el potcovit, si nu calul sau. Sfantul Duncan stia ca Satana are copite, asa ca si-a dat seama cu cine are de a face. El l-a torturat pe Scaraotchi cu un vatrai inrosit in foc pana l-a facut sa jure ca nu va intra niciodata intr-o casa pe peretele careia este atarnata o potcoava!


Articole din acelasi domeniu in Blogul Dianei:

Urari de nunta din folclorul romanesc (I)

Toasturi de nunta | Urari si felicitari de nunta

Un comentariu:

  1. Verigheta in ziua de azi este sa deosebesti pe cei insurati de cei nu

    RăspundețiȘtergere