loading...

Căutarea călăuzei spre adevăr | Poveste de Osho

Într-o poveste sufistă se istoriseşte despre un om plecat în tinereţe în căutarea adevărului. Imediat după ce a ieşit din oraşul său natal, a dat peste un bătrân aşezat sub un copac. Tânărul nu ştia încotro să umble în căutarea adevărului. Auzise că cineva însufleţit de un astfel ţel trebuia să meargă într-un pelerinaj, dar unde? Drumurile duceau în toate direcţiile. Care era drumul potrivit?

Căutarea călăuzei spre adevăr | Poveste de Osho
Zărindu-l pe bătrânul de sub copac, s-a gândit că poate acesta era îndeajuns de încărcat de ani pentru a fi înţelept. Poate că ştia ce cale se îndrepta către adevăr. L-a întrebat, aşadar, dacă îi putea oferi îndrumare. Bătrânul i-a răspuns, "Da, ştiu care este calea cea bună. Mergi spre dreapta şi vei ajunge la un moment dat la un anumit copac." Apoi, i-a descris acel copac în detaliu, i-a spus cum arătau frunzele şi fructele sale. După aceea, a adăugat, "Sub copacul acela vei afla un om foarte bătrân. Ca să-ţi dau un exemplu, unul asemeni mie, dar cu treizeci de ani mai varstanic. Acesta este omul care-ţi va fi călăuză."

Tânărul era nemaipomenit de fericit! I-a mulţumit bătrânului şi s-a grăbit să pornească pe drumul pe care i-l arătase. Vreme de treizeci de ani, a peregrinat prin lume pe acea cale, dar nu a descoperit nici un copac şi nici un bătrân precum îi fuseseră descrişi. Copleşit de oboseală, ajuns el însuşi în pragul bătrâneţii, şi-a spus, "Ce zădărnicie!"

În cele din urmă s-a decis, "Mai bine mă întorc acasă. Ce-i de ajuns este îndeajuns! Mi-am irosit treizeci de ani în căutarea adevărului şi nici măcar nu l-am găsit pe bătrânul care urma să-mi fie călăuză. Şi, numai Dumnezeu cunoaşte, dacă l-aş fi întâlnit, cine ştie ce fel de călăuzire mi-ar fi dat şi cât de mult timp ar fi durat acest lucru! Este mai bine să revin acasă. Mi-am ruinat o afacere înfloritoare şi m-am băgat de unul singur în belea gândindu-mă neîncetat la acest cuvânt, "adevăr."

A făcut, drept urmare, cale întoarsă, a trecut iarăşi pe lângă copacul de la începutul călătoriei sale şi a rămas înmărmurit de uimire! În faţa ochilor săi erau, de fapt, chiar copacul şi bătrânul ce se potriveau până în cel mai mic detaliu felului cum îi fuseseră descrişi! Nu s-a putut opri să-i reproşeze omului vârstnic: "Doamne Dumnezeule! De ce m-ai făcut să pierd degeaba treizeci de ani?"

Răspunsul a venit pe dată, "Eu mi-am petrecut treizeci de ani în zadar sau tu i-ai risipit? Pe atunci, nu erai destul de copt pentru a fi călăuzit, nici măcar nu te-ai uitat la copacul sub care şed, deşi ţi l-am înfăţişat în amănunţime! Ţi-am spus detaliat cum arată călăuza ta şi nu ai privit la mine, nu ţi-ai dat seama că mă descriu pe mine însumi. Erai tare grăbit! Erai prea tânăr! Nimic nu s-a dus, însă, pe apa sâmbetei. Eu am aşteptat, ştiind că într-o zi te vei întoarce, că într-o zi vei recunoaşte acest copac şi acest bătrân, că vei conştientiza că eu îţi sunt călăuza!"

Omul odată tânăr şi-a zis, "Acest lucru mi se pare ciudat peste poate!"

Este o poveste cu o semnificaţie uriaşă. Ai puţină încredere? Nu te teme, mergi către dreapta... De această dată, nu sub un copac, ci pe un frumos scaun, vei găsi un bătrân, vei afla pe cineva arătând la fel ca şi mine...

Sursă: Osho - "Beyond Psychology"/"Dincolo de psihologie"

"Adevărul nu este ceva descoperit în afară, este ceva de realizat înlăuntru." 
Osho


Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

Cerşetorul şi comoara lui neştiută | O poveste cu tâlc

Adevărul în citate, aforisme, maxime

Umbra sfânta | Poveste de Osho

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu