joi, 14 aprilie 2016

Poveste cu tâlc: Maimuţele din minte

Într-o poveste tibetană cu tâlc se spune că un tânăr pasionat de esoterism, de tainele vieţii, a reuşit odată să ajungă la un om sfânt despre care se spunea că le ştie, dar că nu le împărtăşea decât arareori altora. El şi-s zis, "Voi accede la aceste secrete. Îmi voi dedica intreagă viaţă pentru asta, şi voi reuşi să le aflu!"

A rămas, aşadar, alături de bătrânul înţelept. Într-o zi, acesta i-a mărturisit, "îţi pierzi timpul în zadar împreună cu mine. Nu ştiu nimic, nu sunt decât un biet suflet simplu şi ignorant. Oamenii cred că am acces la tainele existenţei întrucât nu vorbesc niciodată despre ele. De fapt, nu ştiu nimic despre lume şi, din cauza asta, mă închid în tăcere."

Tânărul nu s-a dat bătut şi i-a spus, "Nu pot fi dus cu preşul cu una cu două. Eşti în posesia unor adevăruri capabile să-mi deschidă drumul spre secretele vieţii." Obosit de insistenţa ucenicului său, care stătea pe capul lui toată ziua şi căruia trebuia, în plus, să îi facă rost mereu de mâncare şi de îmbrăcăminte, un lucru din ce în ce mai dificil pe măsură ce se apropia iarna, omul sfânt s-a dat, până la urmă, bătut! El i-a zis tânărului, "Astazi îţi voi dezvălui un secret. Nu este unul complicat, ci foarte simplu."
Buddha descria mintea umană ca fiind plină cu maimuţe bete, sărind de colo colo, sporăvăind în continuu
Lumina şi întunericul din tine | Poveste cu tâlc

În Tibet există o mantra obişnuită, repetată adeseori de oamenii religioşi: "Om mani padme hum." Înţeleptul i-a destăinuit ucenicului, "Totul este ascuns în această mantră!"

Neîncrezător, tânărul i-a reproşat, "Nu mă prosti! Toată lumea ştie mantra asta, nu este nici un fel de taină în ea."

"Ai dreptate," i-a răspuns înţeleptul, "Este cunoscută de toată lumea, dar există o cheie pentru a o deschide, a o pune în folosul tău. Ştii care este această cheie?"

Ucenicul a exclamat, "O cheie? Nu am auzit niciodată că ar fi vreo cheie ce ar putea să deschidă o mantră!"

"Acesta este secretul." i-a zis omul sfânt. "Cheia este ca atunci când repeţi mantra asta, cel puţin cinci minute, să nu laşi nici o maimuţă să-ţi între în cap."

Discipolul a protestat, "Eşti un bătrân nebun! Nu mi-am îndreptat gândul nicicând în viaţa mea către o maimuţă! De ce ar trebui să mă îngrijoreze vreo una?"

Tânărul a ieşit în fugă din templul unde trăia înţeleptul. În mod cuidat, deşi nu a dat glas acelei mantre, o mulţime de maimuţe au dat năvală, chicotind, în capul său. Şi-a închis ochii, dar ele au continuat să rămână acolo. A alergat în stânga şi în dreapta, însă maimuţele nu au plecat din mintea sa. Dimpotrivă, treptat, au fost tot mai multe! Şi-a dat seama că, de fapt, în creierul sau nu erau prezente decât acele maimuţe, care se scălămbăiau şi făceau tot felul de ghiduşii ca la circ!"

Şi-a spus, "Ah, Dumnezeule, aceasta este cheia? Sunt terminat! Şi nici măcar nu am pronunţat cuvintele din mantră."

Apoi, şi-a zis, "Am să faco baie bună şi am să scap de maimuţele astea nemernice." Cu toate astea, pe măsură ce încerca mai tare să le alunge, cu atât mai mult roiau în mintea lui. A făcut baie, a aprins tămâie, s-a aşezat în postura lotusului dar, orice făcea, maimuţele îl pândeau din toate părţile!" S-a străduit toată noaptea să repete mantra simplă "Om mani padme hum," dar maimuţele nu au contenit să se repeadă asupra lui.

Oamenii apatici | O poveste cu tâlc

În zori, era atât de istovit încât a gândit, "Îl voi ucide pe acest aşa-zis om sfânt! Ce fel de cheie este asta?" A dat fuga la înţelept şi l-a implorat, "Te rog, ia cheia asta de la mine! Sunt pe jumătate nebun!"

Bătrânul i-a răspuns, "Din cauza asta nu le împărtăşesc altora ceea ce ştiu. Cheia atrage după ea multe necazuri. Acum înţelegi de ce am păstrat atâta timp tăcerea faţă de tine..."

Ucenicul nu mai avea răbdare. "Nu vreau să mai aud nici o singură vorbă de a ta! Despovărează-mă de această cheie şi mă voi întoarce acasă. Nu mai pot suporta maimuţele care stau pe capul meu!"

Bătrânul i-a atras atenţia, "Dacă voi lua cheia de la tine, va trebui să nu mai rosteşti niciodată mantra asta. În caz contrar, maimuţele te vor năpădi din nou. Nu am ce face, nu sunt sub stăpânirea mea."

Tânărul a renunţat la mantră, la cheia sa. Şi-a închis ochii, şi nu mai era nici o maimuţă în mintea sa. A privit în jurul lui, şi nu a mai zărit nici o maimuţă. Şi-a zis, "Ce ciudat..." Apoi, a încercat încă o dată calea, vrut să vadă ce se petrecea dacă rostea iarăşi mantra "Om mani padme hum," şi şi-a închis ochii. De îndată, maimuţele s-au napustit asupra lui din toate direcţiile!"

Buddha descria mintea umană ca fiind plină cu maimuţe bete, sărind de colo colo, sporăvăind în continuu. Cu toţii avem maimuţe în minte, spunea Buddha, duzini de maimuţe care ne distrag cu toate atenţia. Frica este cea mai zgomotoasă dintre maimuţe, sunând alarma neîncetat, subliniind că trebuie să ne temem de orice şi că totul ne va merge prost. A învăţa cum să te descurci cu maimuţele din mintea ta este cea mai bună metodă de a-ţi înfrânge temerile. Fii cât se poate de atent la felul cum se poartă maimuţele, ascultă-le şi află cât poţi de multe despre ele, în special despre maimuţa fricii. Ia-ţi timp pentru a medita zilnic la ceea ce se petrece înlăuntrul tău.

3 poveşti cu tâlc: Toate în unul, unul în toate

Niciun comentariu: