duminică, 22 mai 2016

Pasărea Phoenix: Simbol, legendă şi mit

Pasărea Phoenix, întâlnită în numeroase legende şi mituri ale lumii, înzestrată cu darul de a muri în flăcări şi a renaşte din propria cenuşă, înglobează o multitudine de simboluri.

Această fiinţă fabuloasă, al cărei nume îşi are originea în antichitatea grecească (cu semnificaţia de "purpuriu" sau "violet"), este asociată cu egipteanul Bennu, Pasărea tunetului a indienilor nativi americani, Pasărea de foc din folclorul rusesc, Feng Huan din mitologia chinezească şi Ho-o din cea japoneză.

Pasărea Phoenix este, în general, un simbol al vieţii, timpului, purităţii, renaşterii, învierii, reînnoirii, noilor începuturi, longevităţii, protecţiei, soarelui, nemuririi, distrugerii şi creaţiei, transformării şi puterii.
Pasărea Phoenix

Cucul în legende şi superstiţii

Potrivit istoricului grec Herodot, Phoenixul era o pasăre mitică din Etiopia, o creatură înaripată foarte mare, frumoasă, împodobită cu un penaj strălucitor, în care culoarea roşie se împletea cu cea violetă şi cea galbenă.
Herodot povestea că Phoenix-ul îşi făcea cuibul într-un chiparos, pregătindu-se astfel de moarte şi nu pentru a-şi depune ouăle. În vreme ce adăsta în cuib, crea o căldură imensă, isca un foc întreţinut de chiparos în care se mistuia, ardea întru totul. După trei zile, Phoenix-ul renăştea din propria cenuşă, învingea moartea, fiind în stare să trăiască veşnic.

Este posibil că Herodot să fi fost inspirat în descrierea acestei păsări de Hesiod, care afirma, printre altele, că viaţa ei avea o durată ce o depăşea pe cea a nouă generaţii de corbi, adică circa 90.0000 de ani în estimările din acea vreme.

În Grecia antică, se spunea că Phoenix-ul nu se hrănea cu fructe, ci numai cu tămâie şi răşini aromatice, şi îşi construia cuibul în vederea morţii sale groaznice numai din ramuri de scorţişoară şi smirnă.

Pentru romani, Phoenix-ul era un simbol al existenţei perpetue a Imperiului şi era prezent pe monedele lor ca o aducere aminte a invincibilei puteri imperiale.

Inorogul între legendă şi realitate

În Egipt, semnificaţia păsării Phoenix este corelată cu soarele şi Nilul. În versiunea egipteană, această creatură purta numele de Bennu şi era pe jumătate şoim, pe jumătate bâtlan. Lui Bennu i se atribuia puterea de a controla ciclul zilnic solar. El zbura cu soarele în ciocul său, înălţându-l din locul lui de odihnă în zori şi aşezându-l înapoi la apus. Bennu era astfel un simbol al morţii şi renaşterii de zi cu zi a soarelui. Această pasăre avea pentru egipteni un rol precumpănitor în viaţă şi moarte întrucât, fără ea, razele solare nu puteau contribui la creşterea grânelor. Totodată, Bennu era responsabil pentru inundaţiile anuale ale Nilului, ce permiteau dezvoltarea agriculturii în Egiptul antic.

În tradiţia chinezească, Phoenix-ul apare atât ca mascul cât şi ca femelă, reprezentând Yin şi Yang. Femela simbolizează Yin, adică pasivitatea, intuiţia, luna şi iarna, în vreme ce masculul semnifică îndrăzneala, acţiunea, soarele şi vara. Această dualitate este reflectată în parteneriatul divin, nemuritor al fiinţelor umane. Din acest motiv, cele două păsări sunt un dar consacrat la nunţi, un cadou auspicios, ce asigură o fericire statornică cuplului nou format.

Datorită capacităţii de a muri şi a renaşte, Phoenix-ul a devenit un simbol al lui Hristos în creştinismul timpuriu. Asemeni acestei păsări, după ce a murit pe cruce, Iisus a revenit la viaţă după trei zile!

Cioara în simboluri, legende şi superstiţii

"Speranţa se înalţă asemeni unei păsări Phoenix din cenuşa viselor destrămate."
S. A. Sachs

Niciun comentariu: